Legea nr.9 1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor români pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar urmare a Tratatului dintre România si Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Refuzul autoritatilor de a achita in termenul legal despagubirile acordate conform hotarârii Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr.9 1998 validata prin decizia Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Competenta materiala a instantei de administrativ in solutionarea cererii reclamantei privind achitarea primei transe in valoare de 60% in primul an.- dispozitiile art.7 alin.4 din Legea nr. 9 1998- art.1 din Legea nr.554 2004Plata sumei de 53.010,78 lei reprezentând 60% din compensatiile acordate nu a fost efectuata înca, pârâta invocând ca plata se face în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat.Curtea considera ca pârâta nu a respectat obligatia prevazuta de lege de a plati sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul ca în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozitiilor legale.Pe de alta parte, art.7 alin.4 din Legea nr.9 1998 prevede posibilitatea de a ataca actele pârâtei privind despagubirile acordate în baza acestui act normativ la instanta de contencios administrativ, respectiv Ia tribunalul de la domiciliul solicitantului. Nu numai hotarârile de validare sau invalidare a actelor comisiei locale sunt cenzurabile de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autoritati implicate în solutionarea cererii de despagubiri, iar plata efectiva a sumelor acordate reprezinta o operatiune ulterioara emiterii actului de validare si supusa controlului instantei de contencios administrativ.Pe de alta parte, este irelevant ca reclamantele au un titlu care prevede despagubirile respective, având în vedere ca actiunea dedusa judecatii nu are ca scop pronuntarea unui alt titlu executoriu, ci contestarea refuzului pârâtei de a executa o obligatie legala, aceea de a efectua plata efectiva a compensatiilor acordate, în termenul prevazut de lege.(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.414 12.02.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.5222 299 2009, reclamantele F. G., S. M. C. si S. A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, au solicitat obligarea pârâtei Ia plata catre reclamante a sumei de 53.010.78 lei, în termen de 10 de zile de la pronuntarea hotarârii.În motivarea cererii, reclamantele au aratat ca pârâta nu a dispus în termenul legal plata despagubirilor ce le-au fost acordate conform hotarârii nr.3507 13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr.9 1998, validata prin decizia ANRP nr.1712 30.09.2008.Prin sentinta civila nr.5886 17.04.2009, Judecatoria Sectorului 1 a declinat competenta solutionarii cauzei la Tribunalul Bucuresti.Prin sentinta civila nr.3146 10.11.2009, Tribunalul Bucuresti a admis în parte actiunea si a obligat pe pârâta la plata catre reclamante a sumei de 53.010,78 lei, reprezentând 60% din compensatiile acordate conform hotarârii nr.3507 13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr.9 1998, validata prin decizia ANRP nr.1712 30.09.2008, în termen de 30 de zile de la ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri.Cu privire la competenta materiala de solutionare a prezentei cauze, tribunalul a considerat ca instanta de contencios administrativ poate solutiona cererea dedusa judecatii.Astfel, art.7 alin.4 din Legea nr.9 1998 prevede posibilitatea de a ataca actele pârâtei privind despagubirile acordate în baza acestui act normativ la instanta de contencios administrativ, respectiv Ia tribunalul de la domiciliul solicitantului. În practica s-a apreciat în mod constant ca nu numai hotarârile de validare sau invalidare a actelor comisiei locale sunt cenzurabile de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autoritati implicate în solutionarea cererii de despagubiri, iar plata efectiva a sumelor acordate reprezinta o operatiune ulterioara emiterii actului de validare si supusa controlului instantei de contencios administrativ.
Pe de alta parte, este irelevant ca reclamantele au un titlu care prevede despagubirile respective, având în vedere ca actiunea dedusa judecatii nu are ca scop pronuntarea unui alt titlu executoriu, ci contestarea refuzului pârâtei de a executa o obligatie legala, aceea de a efectua plata efectiva a compensatiilor acordate, în termenul prevazut de lege.Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca prin hotarârea nr.3507 13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr.9 1998, validata prin decizia ANRP nr.1712 30.09.2008 s-au acordat reclamantelor despagubiri de 88.351,30 lei pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.Potrivit art.38 alin.5 din Hotarârea de Guvern nr.753 1998, compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel: a. integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b. esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între 50.001 lei si 100.000 lei; c. esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.Plata sumei de 53.010,78 lei reprezentând 60% din compensatiile acordate nu a fost efectuata înca, pârâta invocând ca plata se face în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat.Tribunalul a considerat ca pârâta nu a respectat obligatia mentionata mai sus de a plati sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul ca în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozitiilor legale.Asadar aceasta solicitare a reclamantelor este întemeiata si va fi admisa actiunea în parte, fiind întrunite conditiile art.1 din legea nr.554 2004, pârâta urmând a fi obligata la plata catre reclamante a sumei de 53.010,78 Iei, reprezentând 60% din compensatiile acordate conform hotarârii nr.3507 13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9 1998, validata prin decizia ANRP nr.1712 30.09.2008, în termen de 30 de zile de la ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri.
Termenul de de 30 de zile a fost stabilit de tribunal conform art. 18 alin.6 din Legea nr.554 2004, apreciindu-se ca nu se impune stabilirea unui termen de 10 zile de la pronuntare, cum au solicitat reclamantele, pentru a da posibilitate pârâtei sa adopte o solutie cunoscând dispozitiile prezentei sentinte.Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta aratând ca în speta este vorba de neexecutarea partiala a unui Titlu ce nu emana de la instanta de contencios administrativ, pentru a se aplica dispozitiile cap.3 din Legea nr.354 2004 care reglementeaza expres procedura de executare a titlurilor executorii reprezentate de hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi.Precizeaza ca despagubirile sunt platite în limita fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat conform dispozitiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr.9 1998.Din probele administrate, Curtea retine ca prin hotarârea nr.3507 13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9 1998, validata prin decizia ANRP nr.1712 30.09.2008 s-au acordat reclamantelor despagubiri de 88.351,30 lei pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.Potrivit art.38 alin.5 din Hotarârea de Guvern nr.753 1998, compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel: a. integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b. esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între 50.001 lei si 100.000 lei; c. esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.Plata sumei de 53.010,78 lei reprezentând 60% din compensatiile acordate nu a fost efectuata înca, pârâta invocând ca plata se face în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat.
Curtea considera ca pârâta nu a respectat obligatia prevazuta de lege de a plati sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul ca în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozitiilor legale.Pe de alta parte, art.7 alin.4 din Legea nr.9 1998 prevede posibilitatea de a ataca actele pârâtei privind despagubirile acordate în baza acestui act normativ la instanta de contencios administrativ, respectiv Ia tribunalul de la domiciliul solicitantului. Nu numai hotarârile de validare sau invalidare a actelor comisiei locale sunt cenzurabile de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autoritati implicate în solutionarea cererii de despagubiri, iar plata efectiva a sumelor acordate reprezinta o operatiune ulterioara emiterii actului de validare si supusa controlului instantei de contencios administrativ.Pe de alta parte, este irelevant ca reclamantele au un titlu care prevede despagubirile respective, având în vedere ca actiunea dedusa judecatii nu are ca scop pronuntarea unui alt titlu executoriu, ci contestarea refuzului pârâtei de a executa o obligatie legala, aceea de a efectua plata efectiva a compensatiilor acordate, în termenul prevazut de lege.Din aceste motive, în baza art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
