– Legea nr.9/1998 republicată în 2007 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.- OG nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr.9/1998 şi HG nr.1643/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OG nr.94/2004, precum şi HG nr.286/2004 care reglementează modalitatea de eşalonare şi actualizare a compensaţiilor, conform Legii nr.1998 republicată.
În sensul dispoziţiilor normative în materie, actualizarea compensaţiilor stabilite prin Hotărâre a Comisiei Judeţene sau a Municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr.9/1998 se face la data emiterii de către resortul de specialitate din structura Cancelariei Primului Ministru (Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998), a Ordinului de validare şi nu pentru un moment ulterior acestei date, iar departamentul respectiv are şi obligaţia de a propune actualizarea sumelor stabilite cu titlu de compensaţii, conform art.4 lit.g) şi art.7, HG nr.1643/2004.(Decizia civilă nr.803/07.05.2007 – Secţia Administrativ şi Fiscal )
Prin cererea înregistrată sub nr.28312/3/2006 pe rolul Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a reclamanţii P. S. C., C. C., C. M. A., V. G. şi B. A., au solicitat obligarea pârâtei Cancelaria Primului Ministru să actualizeze suma acordată drept despăgubiri prin hotărârea 4825/25.07.2006 a Comisiei Municipiului Bucureşti de aplicarea a Lg.9/1998, validată prin ordinul 4825/25.07.2006 emis de pârâtă, actualizare în funcţie de indicele de creştere a preţurilor de consum, actualizare prevăzută de dispoziţiile imperative ale art.8, Lg.9/1998.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că prin hotărârea 4825/25.07.2006 a Comisiei Municipiului Bucureşti de aplicarea a Lg.9/1998, li s-au stabilit despăgubiri în sumă de 172.978,67 Ron însă pârâta nu a emis ordinul de validare, decât în urma pronunţării sentinţei civile nr.3356/28.06.2006 a Tribunalului, prin acre a fost obligată la emiterea ordinului sub sancţiunea plăţii de dune cominatorii.
Ca urmare s-a emis deci ordinul de validare nr.4825/25.07.2006, însă despăgubirile nu au fost actualizate, fiind astfel ignorate prev.art.8 teza II-a, Lg.9/1998, valoarea compensaţiilor fiind cea stabilită în anul 2003.
Prin sentinţa civilă nr.6947/28.11.2006 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a a admis acţiunea şi a dispus actualizarea compensaţiilor stabilite prin hotărârea nr.2076/13.03.2003 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Lg.9/1998 la data emiterii, a noului ordin de validare. A fost obligată pârâta la 1300 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa de fond a reţinut că în lipsa unei dispoziţii exprese în lipsa unei dispoziţii exprese legale în materie, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale incidente, ca şi principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, principiu care guvernează materia dreptului civil.
Această interpretare sistematică a prevederilor legale atestă faptul că ordinul de validare trebuie să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite la momentul emiterii actului (ordinului) şi nu să preia suma stabilită de comisia judeţeană, făcându-se abstracţie de timpul scurs de la momentul evaluării bunului de către această comisie.
Normele metodologice la care face trimitere Lg.9/1998 sunt edictate în spiritul aceluiaşi principiu, a se vedea în acest sens art.8 alin.2, HG 753/1998, art.9 alin.2 din acelaşi act normativ, art.21 din Normele metodologice.
De asemenea, normele de aplicare a OG 94/2004 prin care a fost modificată Lg.9/1998 prevăd că departamentul constituit la nivelul Cancelariei Primului Ministru are şi obligaţia de a propune actualizarea sumelor stabilite cu titlu de compensaţii conform art.4 lit.g, HG 1643/2004 şi art.7 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs în termen legal pârâtul Cancelaria Primului Ministru, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, se susţine că sentinţa civilă este nelegală în raport de disp.art.34 lit.h, HG 753/1998 privind Normele Metodologice pentru aplicarea Lg.9/1998, în conformitate cu care prin hotărârea nr.2076/13.03.2003 a Comisiei Municipiului Bucureşti s-a făcut o propunere privind cuantumul compensaţiilor, acestea devenind certe, lichide şi exigibile din momentul validării lor de către Departamentul pentru aplicarea Lg.9/1998.
Având în vedere că această creanţă este stabilită, devenind astfel exigibilă, la data emiterii ordinului de validare, pentru actualizarea ei se aplică disp.art.8, Lg.9/1998, potrivit cărora, în cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate şi se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
În susţinerea recursului s-au mai invocat şi disp.art.5 din HG 286/2004 şi art.7 din HG 1643/2004 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea OG 94/2004, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în speţă, art.2, din ordinul emis de către Şeful Cancelariei Primului Ministru face referire la disp.art.5, HG 286/2004, acre reglementează modalitatea de eşalonare şi actualizare a compensaţiilor, conform prev.9.
Astfel, departamentul de aplicare a Lg.9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru comunică prin anexa 3 la ordinul de validare, plata primei tranşe, reprezentând 40% din totalul compensaţiei acordate, restul sumei urmând a fi plătită în cursul anului următor.
Doar diferenţa de 60% din totalul compensaţiilor ce au fost acordate reclamanţilor intimaţi urmează a fi actualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada dintre momentul validării şi momentul plăţii.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, neafectată de vreunul din motivele de modificare sau casare prev.de disp.art.304 cod pr.civ.
Astfel, în mod corect, Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a a reţinut că pârâta avea obligaţia de a analiza dacă suma stabilită de a Comisia Municipiului Bucureşti corespunde valorii reale a bunurilor cedate, valoare care trebuie apreciată în funcţie de momentul emiterii ordinului în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat.
Dispoziţiile legale ale art.8 alin.2 şi art.9 alin.2, HG 753/1998,art.21 din Normele metodologice de aplicare a 9 precum şi normele de aplicare a OG 94/2004 prin care a fost modificată prevăd că reactualizarea se face la data emiterii ordinului de validare şi nu pentru un moment ulterior acestei date şi de asemenea, că departamentul constituit la nivelul pârâtei are şi obligaţia de a propune actualizarea sumelor stabilite cu titlu de compensaţii conform art.4 lit.g şi art.7, HG 1643/2004.
Nu poate fi reţinută critica formulată de recurentă cu privire la caracterul exigibil al creanţei la data emiterii ordinului de validare întrucât aşa cum a constatat şi instanţa de fond, principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu care a stat la baza elaborării 9, impune ca în momentul în care creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă, aceasta să fie stabilită la valoarea reală a prejudiciului suferit, în condiţiile în care timpul scurs de la momentul evaluării bunului de către comisie este apreciabil.
Disp.art.5, HG 286/2004 invocate de către recurentă nu pot fi interpretate în sensul că doar diferenţa de 60% din totalul compensaţiilor urmează a fi actualizată. De vreme ce pentru perioada cuprinsă între momentul emiterii hotărârii comisiei şi momentul validării acesteia, legiuitorul a avut în vedere că acest interval va fi neglijabil însă, în fapt, timpul scurs între cele două momente este aplicabil şi ca urmare, sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu mai sunt de actualitate.
Faţă de aceste considerente, în baza art.312 al.1, cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.????????1
