Dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează – coroborate fiind şi cu cele ale art. 14 – procedura şi condiţiile de fond ale suspendării executării actului administrativ a cărui anulare se solicită în temeiul art. 1 din aceeaşi lege.
în speţă, s-a cerut anularea parţială a Metodologiei de atribuire a traseelor şi curselor din programul de transport judeţean, a deciziei nr. 90/2006. precum şi a unor adrese emise de A.R.R. Bucureşti şi A.R.R.. Agenţia Argeş.
Reclamanta nu a cerut suspendarea acestor acte administrative, ci suspendarea atribuirii unor trasee, adică suspendarea unei licitaţii electronice viitoare, aşadar a unei situaţii de fapt care nu face obiectul acţiunii.
Ca urmare, cererea – în cadrul procesual în care a fost formulată – este inadmisibilă.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 3526 din 25 septembrie 2007, în Jurisprudenţa s. cont. adm. şi fisc., 2007, sem. II, p. 137
Notă: în opinia noastră, soluţia este greşită, sau cel puţin artificială şi forţată. Astfel, este adevărat că o licitaţie nu este act administrativ, ci operaţiune administrativă (sau simplu fapt material, utilizând exprimarea instanţei), însă, în măsura în care aceasta nu ar reprezenta decât materializarea efectelor juridice ale actelor atacate în prezenta speţă (lucru care este extrem de posibil, dar care nu poate fi confirmat decât prin analiza conţinutului actelor atacate, lucru imposibil pentru noi), solicitarea de suspendare a acestei licitaţii, echivalează cu solicitarea de a suspenda materializarea efectelor juridice ale actelor atacate, deci a suspenda chiar aceste acte’. Că între cele două formulări există echivalenţă, o arată însuşi legiuitorul nostru la art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unde a prevăzut că suspendarea executării unui act administrativ are ca efect suspendarea oricărei forme de executare. Nici argumentul că suspendarea nu se justifică întrucât faptul material ce se solicită a fi suspendat (organizarea unor licitaţii electronice) este unul viitor nu stă în picioare: întotdeauna particularul va solicita instanţei suspendarea unui eveniment viitor (de regulă iminent, deci din viitorul apropiat), căci unul trecut nu mai poate forma obiectul suspendării.
De semnalat o altă consecinţă a calificării unui înscris ca fiind operaţiune administrativă şi nu act administrativ: inadmisibilitatea cererii de suspendare a acestuia. Soluţia este logică: cum înscrisul nu produce efecte juridice, cererea de suspendare nu are obiect.
