Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 4273 din 1 noiembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3893 din data de 14.06.2011, a Tribunalului Maramureş s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş.
S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul P.V., de suspendare a desfăşurătorului calcul dobânzi şi penalităţi emis de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE MARAMUREŞ, la data de 15.02.2011.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul P.V. a solicitat suspendarea desfăşurătorului de calcul, dobânzi şi penalităţi emis de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş.
Reclamantul a arătat în esenţă că actul atacat nu se poate bucura de prezumţia de legalitate care să justifice executarea lui câtă vreme a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Desfăşurătorul modului de calcul al majorărilor de întârziere şi a penalităţilor nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal (aşa cum este cazul deciziilor de impunere), cuprinzând calculul funcţionarului public cu atribuţii în acest sens, din cadrul CAS Maramureş. Fiind un act de constatare prin acest act nu se stabilesc, nu se modifică sau nu se sting drepturi şi obligaţii cu caracter administrativ-fiscal, aşa cum prevăd dispoziţiile art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel încât acest act nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul legii, a cărui suspendare să poată fi solicitată potrivit Legii 554/2004. Acest act este semnat doar de care l-a întocmit fără să emane de la reprezentantul legal al instituţiei, astfel că nu poate fi definit ca un act administrativ.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise şi a consemnat la solicitarea Tribunalului o cauţiune de 1.500 lei.
Cererea de suspendare a executării, formulată în temeiul art.14 şi 15 din Legea nr.554/2004, nu poate avea ca obiect decât un act administrativ, astfel încât condiţia ca actul să fie administrativ constituie o premisă a însăşi derulării acestei proceduri speciale.
În speţă, desfăşurătorul atacat nu poate fi calificat act administrativ fiscal în sensul art.41 Cod procedură fiscală, neputând fi asimilat unei decizii de impunere în sensul invocat de reclamant.
Astfel, reclamantul a arătat că desfăşurătorul intră în categoria prevăzută de art.88 lit. d Cod procedură fiscală.
Art.142 alin.6 Cod procedură fiscală nu este incident câtă vreme reclamantul nu a dovedit că în decizia de impunere nu s-a stabilit cuantumul penalităţilor de întârziere sau al majorărilor de întârziere.
Pe de altă parte, art.168 alin.2 Cod procedură fiscală se referă la o altă ipoteză şi, anume, la suma cheltuielilor cu executarea silită şi nu la penalităţile de întârziere.
Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că pârâta a emis decizia de impunere nr.110/19.04.2011, act administrativ fiscal care putea forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea 554/2004.
Desfăşurătorul nu reprezintă decât o operaţiune administrativă (arată modul de calcul al creanţei fiscale accesorii), care a stat la baza emiterii deciziei de impunere şi care poate fi cenzurat doar în condiţiile art.18 alin.2 din legea 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs P.V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în aplicarea prev. art. 304 alin. 2 şi 5, deoarece prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
În motivarea recursului se arată că prin sentinţa atacată s-a respins cererea de suspendare a executării actului fiscal reprezentând desfăşurător calcul dobânzi şi penalităţi, întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş la 15.02.20011, cerere formulată în temeiul art. 215 din OG nr. 92/2004 privind Codul de procedură fiscală şi art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Îşi fundamentează recursul prin prev. art. 304 pct. 8 şi 9 Cod proc.civ.
Recurentul arată că prin sentinţa atacată s-a admis în mod netemeinic excepţia inadmisibilităţii cererii, pe considerentul că desfăşurătorul de calcul de dobânzi şi penalităţi listat la data de 15.02.2011 a cărui suspendare a solicitat-o nu ar fi act administrativ şi nu s-a cercetat fondul cauzei.
Desfăşurătorul de calcul de dobânzi şi penalitati este doar o operatiune administrativa, nu are natura unui act administrativ fiscal, asa incat suspendarea acestui act nu poate fi solicitata, potrivit prevederilor Legii 554/2004. Deasemenea, instanta retine ca parata CASS MARAMURES ar fi emis Decizia ” de impunere” 110/19.04.2011 si ca acet act poate forma obiectul procedurii de suspendare reglementate de Legea 554/2004.
Ca nu este asa rezulta cu prisosinta din considerentele care urmeaza fi indicate:
Prin cererea formulata la instanta de fond, a invederat instantei ca, cu ocazia efectuarii platii contributiilor de asigurari de sanatate in data de 21.03.2011 i s-a inmanat titlul executoriu nr. 1115 / 791 din 15.02.2011 si
somatia aferenta insotite de un desfasurator de calcul dobanzi si penalitati listat la data de 15.02.2011.
Potrivit acestui desfasurator, se stabileste in sarcina sa obligatia de a plati un debit principal de 17.008,00 lei dobanzi in suma de 12.798,82 lei si penalitati de 2.547,70 lei calculate in perioada 01.01.2005 – 31.12.2010. Avand in vedere ca, desfasuratorul mi-a fost comunicat concomitent cu titlul executoriu nr. 1115 / 791 din 15.02.2011 si somatia aferenta, a constatat ca desfasuratorul a constituit actul care a stat la baza executarii silite pornite impotriva acestuia, adica la baza emiterii titlului executoriu. Sumele din cuprinsul desfasuratorului sunt identice cu cele cuprinse in titlul executoriu nr. 1115 / 791 din 15.02.2011 si in somatia aferenta, iar o decizie de impunere cu aceste sume nu a fost emisa de catre parata Casa de Asigurari de Sanatate Maramures.
In conditiile de fapt si de drept mai sus indicate, recurentul a fost nevoit sa atace actul care s-a emis si care i s-a comunicat si anume desfasuratorul de calcul de dobanzi si penalitati listat la data de 15.02.2011. deoarece, intimata- Casa de Asigurari de Sanatate Maramures, a stabilit caracterul de titlu de creanta al desfasuratorului de calcul de dobanzi si penalitati listat la data de 15.02.2011, determinand prin aceasta obligatii in sarcina acestuia si trecand la executarea obligatiilor astfel determinate pe calea executarii silite.
Impotriva acestui act-desfasurator de calcul dobanzi si penalitati listat la data de 15.02.2011 a declansat procedura plangerii prealabile in conditiile prevazute de arte 205 si urmatoarele din O.G. nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura Fiscala.
Prin Decizia nr. 110/19.04.2011, CAS Maramures a solutionat contestatia recurentului in sensul respingerii ei .Aceasta decizie nu reprezinta o “Decizie de impunere” astfel cum in mod vadit eronat se sustine in sentinta atacata, ci este decizia data de catre parata in solutionarea contestatiei in cadrul procedurii prealabile si in nici un caz aceasta decizie nu este susceptibila de suspendare, astfel cum in mod vadit eronat de retine prin sentinta atacata.
Mai mult, impotriva Deciziei nr. 110/19.04.2011 si a desfasuratorului de calcul dobanzi si penalitati listat la data de 15.02.2011 a formulat actiune in contencios administrativ, pe rol la Tribunalul Maramures cu termen la 14.1.2011, atât Decizia nr. 110/19.04.2011, cât şi acţiunea în contencios fiind depuse la dosar la instanţa de fond.
Examinând recursul, instanţa constată următoarele:
Potrivit teoriei dreptului administrativ, o caracteristică esenţială a actului administrativ este aceea de a produce efecte juridice, adică de a da naştere, modifica sau stinge raporturile juridice, respectiv aceea de a crea drepturi şi obligaţii.
În acest context, desfăşurătorul de calcul al penalităţilor şi dobânzilor nu produce efecte prin el însăşi, putând eventual sta la baza emiterii unor alte acte, cum ar fi decizia de impunere,
decizie care se circumscrie actelor administrative fiscale care pot forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea nr. 554/2004.
Deoarece desfăşurătorul de calcul nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, el nu poate fi supus procedurii de suspendare prevăzute de Legea nr. 554/2004, astfel că în baza art. 312 (1) Cod proc.civ., se va respinge recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinţei civile nr. 3893 din 14.06.2011, a Tribunalului Maramureş pe care o va menţine în întregime. (Judecător Danusia Puşcaşu)
