Desfăşurătorul de calcul al penalităţilor şi dobânzilor nu produce efecte prin el însuşi, astfel că el nu poate fi asimilat unui act administrativ-fiscal. El poate, eventual, sta la baza emiterii unor alte acte, cum ar fi decizia de impunere, decizie care se circumscrie sferei actelor administrative fiscale care pot forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea nr. 554/2004.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4273 din 1 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 3893 din data de 14.06.2011, a Tribunalului Maramureș, s-a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.
S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul P.V., de suspendare a desfășurătorului calcul dobânzi și penalități emis de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș, la data de 15.02.2011.
în motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul P.V. a solicitat suspendarea desfășurătorului de calcul, dobânzi și penalități emis de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.
Reclamantul a arătat în esență că actul atacat nu se poate bucura de prezumția de legalitate care să justifice executarea lui câtă vreme a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Desfășurătorul modului de calcul al majorărilor de întârziere și al penalităților nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal (așa cum este cazul deciziilor de impunere), cuprinzând calculul funcționarului public cu atribuții în acest sens, din cadrul CAS Maramureș. Fiind un act de constatare, prin acest act nu se stabilesc, nu se modifică sau nu se sting drepturi și obligații cu caracter administrativ-fiscal, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel încât acest act nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul legii, a cărui suspendare să poată fi solicitată potrivit Legii nr. 554/2004. Acest act este semnat doar de funcționarul public care l-a întocmit fără să emane de la reprezentantul legal al instituției, astfel că nu poate fi definit ca un act administrativ.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise și a consemnat la solicitarea Tribunalului o cauțiune de 1.500 lei.
Cererea de suspendare a executării, formulată în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate avea ca obiect decât un act administrativ, astfel încât condiția ca actul să fie administrativ constituie o premisă a însăși derulării acestei proceduri speciale.
în speță, desfășurătorul atacat nu poate fi calificat act administrativ fiscal în sensul art. 41 C.proc.fisc., neputând fi asimilat unei decizii de impunere în sensul invocat de reclamant.
Astfel, reclamantul a arătat că desfășurătorul intră în categoria prevăzută de art. 88 lit. d) C.proc.fisc.
Art. 142 alin. (6) C.proc.fisc. nu este incident câtă vreme reclamantul nu a dovedit că în decizia de impunere nu s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere sau al majorărilor de întârziere.
Pe de altă parte, art. 168 alin. (2) C.proc.fisc. se referă la o altă ipoteză, și anume, la suma cheltuielilor cu executarea silită, și nu la penalitățile de întârziere.
Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că pârâta a emis decizia de impunere nr. 110/19.04.2011, act administrativ fiscal care putea forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea nr. 554/2004.
Desfășurătorul nu reprezintă decât o operațiune administrativă (arată modul de calcul al creanței fiscale accesorii), care a stat la baza emiterii deciziei de impunere și care poate fi cenzurat doar în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs P.V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în aplicarea prevederilor art. 304, deoarece prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.
în motivarea recursului se arată că prin sentința atacată s-a respins cererea de suspendare a executării actului fiscal reprezentând desfășurător calcul dobânzi și penalități, întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș la 15.02.2011, cerere formulată în temeiul art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
își fundamentează recursul prin art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Recurentul arată că prin sentința atacată s-a admis în mod netemeinic excepția inadmisibilității cererii, pe considerentul că desfășurătorul de calcul de dobânzi și penalități listat la data de 15.02.2011 a cărui suspendare a solicitat-o nu ar fi act administrativ și nu s-a cercetat fondul cauzei.
Desfășurătorul de calcul de dobânzi și penalități este doar o operațiune administrativă, nu are natura unui act administrativ fiscal, așa încât suspendarea acestui act nu poate fi solicitată, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004. De asemenea, instanța reține că pârâta CASS Maramureș ar fi emis „decizia de impunere” nr. 110/19.04.2011 și că acest act poate forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea nr. 554/2004.
Că nu este așa rezultă cu prisosință din considerentele care urmează fi indicate:
Prin cererea formulată la instanța de fond, a învederat instanței că, cu ocazia efectuării plății contribuțiilor de asigurări de sănătate în data de 21.03.2011, i s-a înmânat titlul executoriu nr. 1115/791 din 15.02.2011 si somația aferentă însoțite de un desfășurător de calcul dobânzi și penalități listat la data de 15.02.2011.
Potrivit acestui desfășurător, se stabilește în sarcina sa obligația de a plăti un debit principal de 17.008,00 lei, dobânzi în sumă de 12.798,82 lei și penalități de 2.547,70 lei calculate în perioada 1.01.2005 – 31.12.2010. Având în vedere că desfășurătorul i-a fost comunicat concomitent cu titlul executoriu nr. 1115/791 din 15.02.2011 și somația aferentă, a constatat că desfășurătorul a constituit actul care a stat la baza executării silite pornite împotriva acestuia, adică la baza emiterii titlului executoriu. Sumele din cuprinsul desfășurătorului sunt identice cu cele cuprinse în titlul executoriu nr. 1115/791 din 15.02.2011 și în somația aferentă, iar o decizie de impunere cu aceste sume nu a fost emisă de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.
în condițiile de fapt și de drept mai sus indicate, recurentul a fost nevoit să atace actul care s-a emis și care i s-a comunicat, și anume desfășurătorul de calcul de dobânzi și penalități listat la data de 15.02.2011. deoarece intimata Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș a stabilit caracterul de titlu de creanță al desfășurătorului de calcul de dobânzi și penalități listat la data de 15.02.2011, determinând prin aceasta obligații în sarcina acestuia și trecând la executarea obligațiilor astfel determinate pe calea executării silite.
împotriva acestui act – desfășurător de calcul dobânzi și penalități listat la data de 15.02.2011 a declanșat procedura plângerii prealabile în condițiile prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Prin decizia nr. 110/19.04.2011, CAS Maramureș a soluționat contestația recurentului în sensul respingerii ei. Această decizie nu reprezintă o „decizie de impunere” astfel cum în mod vădit eronat se susține în sentința atacată, ci este decizia dată de către pârâtă în soluționarea contestației în cadrul procedurii prealabile și în niciun caz această decizie nu este susceptibilă de suspendare, astfel cum greșit se reține prin sentința atacată.
Mai mult, împotriva deciziei nr. 110/19.04.2011 și a desfășurătorului de calcul dobânzi și penalități listat la data de 15.02.2011 a formulat acțiune în contencios administrativ, pe rolul Tribunalului Maramureș, atât Decizia nr. 110/19.04.2011, cât și acțiunea în contencios fiind depuse la dosar la instanța de fond.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Potrivit teoriei dreptului administrativ, o caracteristică esențială a actului administrativ este aceea de a produce efecte juridice, adică de a da naștere, modifica sau stinge raporturile juridice, respectiv aceea de a crea drepturi și obligații.
în acest context, desfășurătorul de calcul al penalităților și dobânzilor nu produce efecte prin el însuși, putând eventual sta la baza emiterii unor alte acte, cum ar fi decizia de impunere, decizie care se circumscrie actelor administrative fiscale care pot forma obiectul procedurii de suspendare reglementată de Legea nr. 554/2004.
Deoarece desfășurătorul de calcul nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, el nu poate fi supus procedurii de suspendare prevăzute de Legea nr. 554/2004, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., se va respinge recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 3893 din 14.06.2011, a Tribunalului Maramureș, pe care o va menține în întregime.
(Judecător Danusia Pușcașu)
