Analiza caracterului de acte administrative a actelor a căror anulare se cere în litigiul de administrativ este prioritară, iar concluzia instanţei că acele acte nu au caracterul unor acte administrative nu mai impune analiza ipoteticei lor naturi vătămătoare. Din punctul de vedere al caracterului de act administrativ, adresele în care persoana este informată cu privire la cele solicitate nu constituie acte administrative, ci doar operaţiuni materiale tehnice, atâta timp cât nu sunt emise în scopul executării ori a organizării executării legii, respectiv nu dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1973 din 10 septembrie 2010
Prin sentința civilă nr. 524/12.02.2010, a Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea reclamantului R.R. împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj-Napoca, având ca obiect contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că probațiunea administrată atestă că reclamantul s-a adresat pârâtei cu anumite aspecte privind exercițiul drepturilor părintești privind minora rezultată din căsătorie, iar aceasta i-a răspuns comunicându-i informațiile de specialitate privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dar concomitent și cele privind îndeplinirea obligațiilor corelative ce le revin în calitate de părinți ai acesteia.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, „actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Din prevederile legale menționate rezultă că actul administrativ este un act unilateral, emis de autoritățile publice în scopul executării sau organizării executării legii și este un act juridic, deoarece dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; natura raporturilor juridice este de drept public sau administrativ, caracterizate prin faptul că părțile raportului sunt, pe de o parte, administrația publică, iar pe de altă parte, persoanele fizice, juridice sau tot administrația publică prin organele sale.
Analizând actele a căror anulare se solicită, instanța a constatat că acestea au caracterul unor răspunsuri, respectiv adrese în care reclamantul a fost informat cu privire la cele solicitate dar nu constituie acte administrative ci doar operațiuni materiale tehnice deoarece nu dau naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Analizând obiectul acțiunii judiciare prin prisma prevederilor Legii nr. 554/2004,art. 8, instanța a apreciat că acțiunea în constatare nu se circumscrie competentei speciale statuate de acest act normativ.
Față de cele expuse, Tribunalul a apreciat că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în sensul art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care s-a dispus respingerea petitelor 1 și 2 ca inadmisibile. în ceea ce privește petitul rd. 3, instanța a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 2.1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu suntem în prezența unui refuz de soluționare a cererii, exprimată cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea, întrucât pârâta, așa cum atestă actele depuse de reclamant a răspuns cererilor formulate de acesta. Referitor la incidenta în speță a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că această excepție este fără obiect privind petitele 1 și 2, iar în cadrul petitului rd. 3 această procedură nu se impune.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul R.R. solicitând în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar rejudecarea cauzei și modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată. în motivarea recursului, reclamantul a arătat că sentința atacată nu face absolut nici o referire la actele administrative care formează obiectul cauzei, ceea ce echivalează cu o gravă încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil. în al doilea rând, nu s-a analizat toate petitele din acțiunea reclamantului, omițând a analiza și a se pronunța asupra petitului privind constatarea vătămării drepturilor acestuia prin actele administrative care au format obiectul acțiunii, nu s-a analizat în concret nici unul din motivele invocate în acțiunea introductivă, sentința fiind practic nemotivată. în al treilea rând, a arătat în mod greșit că actele administrative au caracterul unor răspunsuri, respectiv adrese, care au fost depuse de către pârât în două dosare în instanță, cu scopul de a produce efecte împotriva reclamantului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a procedat, în mod corect, la o evaluare a actelor depuse în probațiune de către reclamant, analizând natura lor juridică. Această analiză este obligatorie din prisma dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, unde se prevede, în esență, că actele administrative vătămătoare, pot fi anulate pe calea contenciosului administrativ. Practic, înainte de a analiza aspecte privind legalitatea actelor și deci natura lor vătămătoare pentru drepturile și interesele reclamantului, instanța de fond a procedat la analiza caracterelor specifice actului administrativ și a constatat că acestea nu se regăsesc în privința actelor a căror anulare se cere. Rezultă cu claritate, prin utilizarea repetată a expresiei „actele a căror anulare se cere”, de către instanța de fond, că aceasta a procedat la analiza actelor indicate în acțiunea introductivă de către reclamant.
Analiza caracterului de acte administrative a actelor a căror anulare se cere este prioritară. Concluzia instanței că acele acte nu au caracterul unor acte administrative nu mai impune analiza ipoteticei lor naturi vătămătoare. Sub acest aspect, criticile formulate la pct. 1-3 din recurs sunt nefondate.
Actul administrativ este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, unde se arată: „act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice”. Din cadrul definiției legale se pot extrage trăsăturile esențiale ale unui act administrativ. Nu orice manifestare de voință a unei autorități publice îmbracă forma unui act administrativ.
Astfel, în adresa nr. 3616/3820/09.06.2008 pârâta expune reclamantului cadrul legal de soluționare a unei petiții, face referire la un alt răspuns, adresat fostei soții a reclamantului, precum și la o viitoare conduită, prealabilă, dintr-un litigiu. în acest act, pârâta nu a manifestat voință de a da naștere sau stinge raporturi juridice, actul având un caracter informativ. Apoi, prin adresa nr. 4757/06.08.2008 pârâta îi reamintește reclamantului obligațiile pe care le are în relațiile cu fiica minoră și mama acesteia. Nici în acest act pârâta nu se manifestă cu intenția de a emite un act administrativ, actul fiind la fel, unul informativ.
întâmpinarea depusă de către pârâtă în dosarul nr. ABC/211/2008 pentru termenul din 13.08.2008 exprimă punctul de vedere al pârâtei față de acțiunea introductivă, manifestare de voință necenzurabilă din partea instanței, pe calea unei acțiuni în anularea actului administrativ. Potrivit art. 115 și urm. C.proc.civ., întâmpinarea este un act de procedură, specific procesului civil și poate fi asimilat unui act administrativ.
Pertinența punctului de vedere al pârâtei din acel litigiu, a fost analizat de acea instanță învestită cu soluționarea cererii de emitere a ordonanței președințiale. La fel, adresa nr. 2552/16.04.2008 exprimă un punct de vedere al pârâtei fără consecințe juridice și, în același timp, necenzurabil, adresa nefiind un act administrativ. Aceeași este situația și cu adresele nr. 1411/16.03.2005 și adresa nr. 8440/II/1/6/16.05.2007.
în consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
(Judecător Delia Marusciac)
