Prin raportare dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, cu caracter derogator faţă de procedura aplicabilă litigiilor de drept comun date în competenţa de soluţionare a secţiilor comerciale ale tribunalelor, nu se poate susţine cu temei că sentinţa pronunţată, prin care au fost validate, în parte, pretenţiile reclamantei derivând din modul în care achizitorul a înţeles să-şi aducă la îndeplinire obligaţiile rezultate din contractul încheiat ca urmare a derulării unei proceduri de achiziţie publică, în baza O.U.G. nr. 34/2006, ar fi susceptibilă de a fi atacată cu apel, dispoziţiile art. 720 indice 8 C.proc.civ. nefiind aplicabile în cauză.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2964 din 11 iulie 2011
Prin sentința civilă nr. 6600 din 10.12.2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a admis în parte acțiunea reclamantei ASOCIAȚIA CRESCĂTORILOR DE BOVINE DIN JUDEȚUL SĂLAJ – PRIN PREȘEDINTE ASOCIAȚIE P.M. împotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ SĂLAJ și a fost obligată pârâta ca în limita fondurilor alocate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și în termen de 5 zile de la această alocare, să achite reclamantei un procent de 70 % din suma de 385.722 lei, contravaloare servicii de control oficial al performanțelor de producție la bovine în județul Sălaj.
S-a respins ca nefondată cererea privind obligarea pârâtei la dobânda legală. S-a dispus rezilierea contractului încheiat între părți la 21.12.2006, sub nr. 5996.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA CRESCĂTORILOR DE BOVINE DIN JUDEȚUL SĂLAJ, recursul fiind înregistrat la data de 31 ianuarie 2011.
Cu privire la recursul declarat în cauză de către reclamantă, a fost pusă în discuție excepția tardivității acestuia, prin raportare la prevederile art. 287 indice 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
în acest context, reprezentantul recurentei a solicitat instanței să dispună în sensul recalificării căii de atac declarate, apreciind că aceasta ar fi fost susceptibilă de a fi atacată cu apel, considerând că litigiul, în sine, are o natură comercială.
S-a mai arătat că, deși contractul pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile a fost încheiat ca urmare a parcurgerii unei proceduri de achiziție publică, în baza O.U.G. nr. 34/2006, el este unul comercial, iar, în drept, acțiunea a avut ca temei prevederile art. 969 C.civ.
Constatând că această chestiune trebuie soluționată anterior pronunțării asupra excepției de tardivitate, Curtea urmează a respinge cererea de recalificare a căii de atac declarate de către reclamantă, cu luarea în considerare a următoarelor:
Conform art. 286, care este inclus în Secțiunea a 9-a, intitulată „Soluționarea litigiilor in instanță”, a O.U.G. nr. 34/2006, act normativ pe care reclamanta și-a întemeiat demersul:
„(1) Procesele și cererile privind actele autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului, precum și acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
(11) Procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător…”.
Or, din aceeași secțiune face parte și art. 287 16, alin. (1) al acestui articol stipulând că: ”(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă, după caz, în condițiile art. 286 alin. (1) de secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel și ale art. 286 alin. (11) de secția comercială a curții de apel.”
Ca atare, prin raportare la acest text imperativ, cu caracter derogator față de procedura aplicabilă litigiilor de drept comun date în competența de soluționare a secțiilor comerciale ale tribunalelor, nu se poate susține cu temei că sentința pronunțată, prin care au fost validate, în parte, pretențiile reclamantei derivând din modul în care achizitorul a înțeles să-și aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din contractul nr. 5996/21.12.2006, încheiat ca urmare a derulării unei proceduri de achiziție publică, în baza O.U.G. nr. 34/2006, ar fi susceptibilă de a fi atacată cu apel, dispozițiile art. 7208 C.proc.civ. nefiind aplicabile în cauză.
Mai mult, Curtea nu poate valida susținerile conform cărora contractul încheiat între cele două părți ar avea o natură comercială, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 fiind de natură să contrazică o astfel de abordare.
Așa fiind, cererea de recalificare a căii de atac va fi respinsă, cu luarea în considerare a principiului „specialia generalibus derogant”.
în cea ce privește excepția tardivității declarării recursului, se ia act de prevederile art. 287 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care statuează imperativ în sensul în care termenul de exercitare a căii de atac este de 5 zile de la comunicare.
Or, după cum rezultă din dovada de la dosarul de fond, motivarea sentinței i-a fost comunicată reclamantei la data 14.01.2011, iar conform art. 102 alin. (1) C.proc.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, recursul reclamantei va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată, înregistrarea lui la data de 31.01.2011 fiind făcută cu depășirea termenului defipt de lege și cu ignorarea principiului legalității căilor de atac.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
(Judecător Mirela Budiu)
