Litigiu comercial. Competentă materială


Judecătoria este competentă să judece în primă instanţă litigiile comerciale al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv şi nu este competentă să soluţioneze litigiile comerciale al căror obiect nu este evaluabil în bani, faţă de dispoziţiile art. 2 pct. 1, lit. a) C.proc.civ. Tribunalul are o competenţă de primă instanţă exclusivă asupra proceselor şi cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, în materie comercială.

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2204 din 5 octombrie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.209/259/2010, reclamanții BG, RC, NM și BE, în contradictoriu cu SC Meșteșugărească UM, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună convocarea adunării generale ordinare și extraordinare a acestei societăți.

în motivarea cererii reclamanții au solicitat în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperativelor meșteșugărești, să se dispună convocarea adunării generale ordinare și extraordinare din cadrul societății cooperatiste meșteșugărești UM, având ca ordine de zi alegerea președintelui consiliului de administrație, cenzorului, responsabilului cu problemele sociale și revocarea membrilor consiliului de administrație și a d-lui ȘL, din funcția de cenzor, pentru adunarea generală ordinară și ordinea de zi privind modificarea anexei 2 la actul constitutiv, privind persoanele împuternicite să reprezinte societatea, respectiv Consiliul de Administrație și Președintele nou ales prin Hotărârea AGO și a persoanei cenzorului. Prin sentința civilă nr.296/22.02.2010 pronunțată de Judecătoria Mizil.

s-a admis acțiunea și s-a ordonat convocarea Adunării Generale Ordinare și Extraordinare a Societății Cooperatiste Meșteșugărească.împotriva acestei sentințe a formulat apel intervenienta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 3 din 26.05. 2011, Tribunalul Prahova a admis apelul formulat de intervenient J E și a desființat sentința nr.296/22.02.2010 pronunțată de Judecătoria Mizil și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova-Secția comercială.

împotriva acestei sentințe și a încheierii din 25.05.2011 au declarat recurs reclamanții BG, RC, NM, BE și pârâta UM- Societatea Cooperativa Meșteșugărească, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ., Curtea a constat următoarele:

Recurenții invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., care are în vedere faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. în ambele cazuri este avută în vedere, ca regulă, încălcarea legii de drept material.

în doctrină s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-aplicat greșit.

în cauza de față aceste motive nu sunt incidente, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale, după cum vom arăta în continuare.

Astfel, atunci când o persoană dorește să declanșeze un proces, trebuie să determine, printre altele, care este jurisdicția competentă să soluționeze procesul. Pentru aceasta trebuie să se țină seamă de obiectul litigiului, natura și valoarea acestuia, acordul părților, caracterul normelor care reglementează competența.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, societatea cooperativă este un agent economic cu capital privat. De aici rezultă caracterul, în principal, comercial al relațiilor pe care le desfășoară.

Recurenții reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, considerând că Judecătoria Mizil este competentă să rezolve conflictul intervenit între ele.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, în situația în care consiliul de administrație sau administratorul unic, după caz, nu convoacă adunarea generală, la sesizarea oricăruia dintre membrii cooperatori care au cerut convocarea, instanța competentă în a cărei rază teritorială își are sediul societatea cooperativă, cu citarea părților, va putea ordona convocarea, desemnând dintre membrii cooperatori persoana care o va prezida.

Judecătoria este competentă să judece în primă instanță litigiile comerciale al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv și nu este competentă să soluționeze litigiile comerciale al căror obiect nu este evaluabil în bani, față de dispozițiile art. 2 pct. 1, lit. a) C.proc.civ. Tribunalul are o competență de primă instanță exclusivă asupra proceselor și cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, în materie comercială.

Din dispozițiile menționate mai sus rezultă că prezentul litigiu nu este evaluabil în bani, fiind o obligație de a face, caracter ce atrage competența de primă instanță a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul societatea cooperativă.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să instituie o excepție de la această regulă generală ar fi prevăzut în mod expres că, la sesizarea oricăruia dintre membrii cooperatori care au cerut convocarea, judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul societatea cooperativă, cu citarea părților, va putea ordona convocarea.

Or, legiuitorul nu a prevăzut o asemenea excepție, din contră în conținutul aceluiași act normativ, la art. 44 alin. (5) s-a arătat că cererea în anularea hotărârii adunării generale se introduce la secția comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea cooperativă.

Chiar dacă aceste acțiuni au obiecte diferite, pentru identitate de rațiune, competența materială aparține tribunalului și pentru cererile formulate în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041 și 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.

(Judecător Florentina Dinu)