Domeniu asociat: Salarizare
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinţa nr. 4315/2012
Şedinţa publică de la 08 Octombrie 2012
Completul compus din:
Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamantul P.GH. în contradictoriu cu pârâţii Comuna B şi Consiliul Local al Comunei B, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care, verificându-şi competenţa în temeiul art.159 ind.1 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 tribunalul stabileşte că este competent general, material şi teritorial să judece pricina.
Constatând că reclamantul a mai formulat o acţiune identică, în ceea ce priveşte părţile obiectul şi cauza, cu prezenta acţiune şi care a fost repartizată aleatoriu aceluiaşi complet, sub nr…../2012 s-a procedat la conexare celei din urmă cauze la cauza ce formează obiectul prezentului dosar şi constatând , de asemenea ,că părţile nu au formulat alte cereri şi au solicitat judecarea cauzei în lipsă s-a apreciat cauza în stare de judecată şi s-a procedat la soluţionare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 03.09.2012 reclamantul P.GH. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna B şi Consiliul Local al Comunei B solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la calcularea şi la plata sporului de dificultate în procent de 50% din indemnizaţia de încadrare pentru activitatea desfăşurată în cadrul Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în vederea aplicării legilor fondului funciar la nivelul Comunei B începând cu data de 19.07.2012 şi în continuare pentru viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau suspendare, respectiv până la data la care nu va mai face parte din Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în cuantum reactualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea procesului. Totodată s-a solicit judecarea şi în lipsă.
În motivarea cererii reclamantul susţine că la data de 20.06.2012 prin încheierea nr…… din 20.06.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în Dosar nr. …… i-a fost validat mandatul pentru funcţia de Primar al Comunei B şi ulterior a început activitatea în funcţia de demnitar ales.
Prin Ordinul Prefectului Judeţului Gorj nr. 184/19.07.2012 a fost desemnat Preşedinte al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dată de la care a început să desfăşoare activitate în cadrul acestei comisii.
Procedura prealabilă cu pârâţii a fost îndeplinită prin cererea sa cu nr. 9781/13.08.2012 la care a primit răspunsul de la fila 7.
Comisia locală este entitate investită cu soluţionarea cererilor de stabilire a dreptului de proprietate privată şi are ca activitate principală aplicarea legilor fondului funciar la nivelul Comunei B.
Susţine reclamantul că sporul de dificultate solicitat în procent de 50% din indemnizaţia de încadrare este prevăzut de lege în sensul că se acordă la nivelul unei primării prin dispoziţie a conducătorului autorităţii publice, respectiv prin dispoziţia primarului,reclamantul fiind Primarul Comunei B şi în această calitate emite dispoziţii însă nu poate emite un astfel de act administrativ unilateral cu caracter individual cu privire la propria persoană, astfel încât, deşi dreptul său este recunoscut de lege, reclamantul apreciază că nu poate beneficia de acest drept decât prin hotărâre judecătorească.
A mai susţinut că a fost desemnat preşedinte al comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în vederea aplicării legilor fondului funciar la nivelul Comunei B începând cu data de 19.07.2012 conform art. 1 pct. 1 din Ordinul Prefectului Judeţului Gorj nr. 184/19.07.2012, calitate în care, consideră că este îndreptăţit la primirea sporului de dificultate solicitat.
Că până la data prezentei cereri de chemare în judecată comisia nu a finalizat procedurile de punere în posesie şi cererile de despăgubiri, având activitate neîntreruptă şi pentru viitor în aceeaşi componenţă.
În drept îşi întemeiază cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 18/1991, Legii nr. 263/2006 şi OUG nr. 136/2006.
Pârâţii Comuna B şi Consiliul Local al Comunei B reprezentate legal prin Primarul Comunei B cu delegaţie de reprezentare pentru Viceprimarul Comunei B O. D., au formulat întâmpinare prin care arată că reclamantul Păsărin Gheorghe este salariatului Consiliului Local al Comunei B în funcţia publică de Primar al Comunei B şi începând cu data de 19.07.2012 face parte din Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 şi legile conexe prin Ordinul Prefectului nr. 184/19.07.2012.
Că reclamantul a efectuat o procedură prealabilă la sediul Consiliului local prin care a solicitat aceleaşi drepturi ca şi în cererea de chemare în judecată cu cererea nr. 9781/13.08.2012 la care a primit un răspuns pe care 1-a ataşat la dosarul cauzei, iar până în prezent nu a beneficiat şi nu beneficiază de sporul de dificultate_în procent de 50% deşi dreptul a fost verificat şi identificat în mod corect în legislaţie.
De asemenea pârâţii arată că deşi legislaţia a prevăzut acordarea unui spor de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare pentru activităţi desfăşurate în vederea acordării reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 18/1991 şi a legilor conexe ordonatorul principal de credite Primarul Comunei B nu a procedat la acordarea acestuia prin dispoziţie, reclamantul fiind în conflict de interese dacă ar emite o astfel de dispoziţie,motiv pentru care a chemat în judecată pe pârâţi pentru a fi în posesia unei hotărâri judecătoreşti de acordare a acestui spor pârâţi lăsând soluţia la aprecierea instanţei
Analizând acţiunea reclamantului în raport cu înscrisurile existente la dosar, instanţa constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă din următoarele considerente;
În esenţă, funcţiile de primar şi viceprimar sunt funcţii de demnitate publică iar exercitarea mandatului reclamantului se realizează în temeiul unor dispoziţii speciale conţinute de legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.
Pe durata exercitării mandatului aleşii locali nu sunt asimilaţi pentru a le fi aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 şi nici personalului angajat cu contract de muncă potrivit Codului muncii, pe durata îndeplinirii funcţiei de demnitate publică raporturile de muncă ale acestora cu persoane de drept privat încetează, iar raporturile de aceeaşi natură încheiate cu unităţile sau instituţiile publice se suspendă, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 astfel nu poate fi reţinută afirmaţia pârâţilor conform căreia reclamantul este salariatul Consiliului local.
Tribunalul reţine că dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 şi art. 57 din Legea nr. 215/2001, în varianta sa republicată, sunt în sensul că primarii şi viceprimarii primesc pe toată durata exercitării mandatelor o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ce se determină în raport de venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Din economia textelor de lege mai sus menţionate se deduce că reclamantul în calitate de primar , deci de ales local, nu îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract de muncă sau raport de serviciu, ci pe baza unui mandat obţinut conform prevederilor speciale menţionate anterior iar pe toată perioada mandatului beneficiază doar de indemnizaţia lunară, neavând dreptul la vreun alt spor.
Se reţine că reclamantul se află în exercitarea mandatului de Primar al comunei B, astfel că ocupă o funcţie de demnitate publică aleasă, context în care în materia sporurilor acordate persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică alese sau numite există norme mult mai restrictive instituite prin art. 35 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001.
Este adevărat că în Legea nr. 263/2006 prin care se aprobă OUG nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii se prevede că salariaţii instituţiilor publice implicaţi în mod direct în aplicarea lefilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în temeiul art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare pe o perioadă de un an, calculată de la data intrării în vigoare a acestei legi., însă intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda , în perioada imediat următoare adoptării legilor fondului funciar, o recompensă a activităţii suplimentare desfăşurată de membrii comisiilor de fond funciar în aplicarea acestor legi,.
Nu poate fi reţinută afirmaţia reclamantului potrivit căreia acest spor este prevăzut de lege şi astfel i se cuvine în virtutea legii, întrucât acordarea acestui spor nu este o cerinţă imperativă a legii ,aşa cm a interpretat reclamantul , cu alte cuvinte, el nu se acordă automat, sine die, pentru că astfel nu ar mai fi atins scopul legii anume acela de accelerare a procesului de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate funciară.
De altfel acordarea acestui spor şi după 20 de ani de la intrarea în vigoare a Legii fondului funciar nu încurajează procesul de aplicare al acestei legii, iar activitatea sporadică , în ultimii ani în acest domeniu ,nu îndreptăţeşte la primirea lunară a sporului de dificultate.
Dispoziţia privind sporul de dificultate este regăsită în art. III pct. 1 din OUG nr. 136/2006 potrivit cu care prin derogare de la prevederile legii privind sistemul de stabilire a salariilor din sistemul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite din administraţia publică centrală şi locală beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% în ipoteza implicării în aplicarea legilor de retrocedare.
Dispoziţiile finale ale art. II din OUG nr. 136/22.12.2006 de completare a legii nr. 263/2006 prin care se aprobă OUG nr. 209/2005, prevăd în mod expres că sporul de dificultate se asigură din bugetele administraţiei publice centrale sau locale şi se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, astfel, cum perioada de un an după intrarea în vigoare a OUG nr. 136/22.12.2006 a expirat, iar legiuitorul nu a prelungit perioada de acordare printr-un alt act normativ care să constituie temei legal pentru acordarea sporului de dificultate şi pentru următorii ani, se constată că acţiunea reclamantului este nefondată.
De altfel, şi în această materie întâi a fost reglementat sporul de dificultate pentru salariaţi prin art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 şi numai ulterior, pe cale de excepţie s-a acordat acest spor şi persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică alese sau numite, cum este şi cazul reclamantului, însă numai limitate la termenul de un an prevăzut de art. II din legea nr. 263/2006.
De asemenea, se reţine că deşi Legea nr. 284/2010 care este legea cadru şi Legea nr. 285/2010 care este legea specială privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu cuprind expres, printre actele normative care se abrogă la intrarea lor în vigoare, şi dispoziţiile art. II ale Legii nr. 263/2006, referitoare la sporul de dificultate, totuşi, acestea sunt implicit rămase fără efecte prin intrarea în vigoare a noii legi a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice.
Pentru considerentele arătate va fi respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului de acordare a sporului de dificultate.
Văzând şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001, nr. 393/2004 şi 263/2006;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamantul P.GH. în contradictoriu cu pârâţii Comuna Bâlteni şi Consiliul Local al Comunei B.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 08 Octombrie 2012
