Magistrat. Revocare din funcţia de conducere. Inexistenţa propunerii ministrului de justiţie.


Anularea măsurii de revocare din funcţia de conducere a magistratului

Curtea de apel a reţinut în mod corect faptul că nu a existat o propunere a ministrului justiţiei privind revocarea din funcţia de conducere a reclamantului.

Dispoziţiile art. 66 alin. (7) din Legea nr. 92/1992. republicată şi modificată prin

O.U.G. nr. 179/1999. prevăd că ministrul justiţiei poate propune Consiliului Superior al Magistraturii revocarea din funcţia de conducere înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (5). dacă se constată exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere, precum şi în cazul în care magistratul săvârşeşte o abatere disciplinară.

Prin hotărârea nr. 14 din 25 iunie 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii a fost admisă propunerea ministrului justiţiei şi A.C. a fost revocat din funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş pentru exercitarea nccorespunzătoarc a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere. potrivit art. 66 alin. (7) teza I clin Legea nr. 92/1992. modificată.

Verificându-se actclc dosarului, se constată că nu a existat o propunere a ministrului justiţiei, în sensul textului legal sus-citat.

In dosarul Consiliului Superior al Magistraturii se află Nota cu nr. 2116/ IGAI/2003 a Inspecţiei Generale şi Intern din cadrul Ministerului Justiţiei, privind rezultatele verificării modului de exercitare a conducerii administrativ-judiciare la Curtea de Apel Tg. Mureş, precum şi a modului în care sunt respectate normele Codului deontologic al magistraţilor, cu propunerea ca ministrul justiţiei să sesizeze Consiliului Superior al

1 Ar fi astfel absurd ca prefectul. mai înainte de a constata încetarea unui mandat, să fie nevoit să caute o persoană care să îl sesizeze, pe el sau pe secretar, în mod formal.

Magistraturii pentru revocarea din funcţia de conducere înainte de împlinirea termenului de 4 ani (28 noiembrie 2005) a magistratului A.C.

Pe Nota respectivă – nr. 2116/IGAI/2003 se află rezoluţia „De acord, 23 iunie 2003″ urmată de o semnătură olografă indescifrabilă. Această semnătură, s-a apreciat de către Consiliul Superior al Magistraturii că ar aparţine ministrului şi că reprezintă sesizarea legală a Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 66 alin. (7) teza I din Legea nr. 92/1992, modificată.

în motivarea hotărârii nr. 14/2003 a Consiliului Superior al Magistraturii se menţionează că prin adresa nr. 1/3386 din 23 iunie 2003 ministrul justiţiei a propus revocarea din funcţia de conducere a magistratului A.C.

Adresa nr. 1/3386 din 23 iunie 2003 nu se regăseşte în dosar, iar Ministerul Justiţiei, cu adresa nr. 51780/2005 a comunicat Curţii de Apel Târgu Mureş faptul că Consiliul Superior al Magistraturii a precizat că la mapa profesională a magistratului nu se regăseşte adresa cu nr. 1/3386 din 23 iunie 2003 şi că în arhiva Ministerului Justiţiei nu a fost identificată nicio altă lucrare privind propunerea ministrului justiţiei de revocare din funcţia de conducere a lui A.C.. cu excepţia Notei nr. 2116/IGAI/ 2003 şi a adresei cu acelaşi număr ale Inspecţiei Generale de Audit Intern din Ministerul Justiţiei.

Având în vedere că pe adresa nr. 2116/IGA1/2003 a Ministerului Justiţiei este trecut şi nr. 1/3386 din 23 iunie 2003. precum şi nr. 492/CSM/2003 (cu cerneală) se poate concluziona că nr. 1/3386 din 23 iunie 2003 este numărul adresei de înaintare a actelor de către Ministerul de Justiţie iar nr. 492/CSM/2003 este numărul de înregistrare a lucrării respective la Consiliul Superior al Magistraturii.

Aşadar, nu există propunerea ministrului justiţiei de revocare din funcţia de conducere a magistratului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 66 alin. (7) din Legea nr. 92/1992.

Simpla rezoluţie din 23 iunie 2003 „Dc acord” urmată de o semnătură indescifrabilă, care numai se presupune că ar fi a ministrului atunci în funcţie, nu valorează şi nu echivalează cu propunerea legală efectuată de ministru, menţionată de textul sus citat, pentru a se putea dispune de către Consiliul Superior al Magistraturii revocarea din funcţia de conducere a unui magistrat.

Propunerea ministrului justiţiei se impune să fie formală, motivată, întrucât în lipsa acestui mod de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii, consiliul nu se poate pronunţa ncfîind îndeplinită o condiţie impusă de lege.

în concluzie, având în vedere că Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost legal sesizat de către ministrul justiţiei. în conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (7) din Legea nr. 92/1992 modificată, hotărârea nr. 14 din 25 iunie 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală şi în mod corect a fost anulată de către instanţa de fond.

I.C.C.J., s. cont. adm. şi Osc., decizia nr. 318 din 31 ianuarie 2006, în Jurisprudenţa s. cont. adm. şi Osc. 2008, sem. I, p. 392

Notă: în opinia noastră soluţia este greşită. Astfel, mai întâi trebuie determinată natura propunerii din speţă. Or, raportat la formularea textului legal „ministrul justiţiei poate propune CSM (…)”această propunere nu poate fi una conformă. Desigur, o ambiguitate tot rămâne însă:

a) dacă interţxetăm această propunere ca Oind una facultativă (rajjortat la sintagma „poate propune” propunerea poate şi să lipsească), atunci în nici un caz nu putem spune că suntem într-un caz de viciu de procedură, Hotărârea CSM fiind astfel legală, căci viciul este unul neesenţial;

b) dacă o interpretăm ca Oind consultativă (numai ministrul fiind acela care poate aprecia momentul în care se poate pune în discuţie revocarea magistratului dintr-o funcţie de

conducere), atunci această propunere trebuie doar să existe. Numai o propunere conformă trebuie să fie formală şi motivată, căci stabileşte conţinutul viitorului act administrativ. în consecinţă, rezoluţia de la dosarul cauzei „de acord”, pusă pe o iniţiativă de revocare este mai mult decât suficientă. Iar provenienţa se prezumă că este cea aparentă (de la ministru), trelxiind ca unul dintre participanţii la procesul de administrativ să conteste această provenienţă şi să-şi probeze susţinerile.