Legea nr. 24/2000, art. 62 alin. (3)
Potrivit art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată prin Legea nr. 189/2004, „abrogarea unor dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse de către Parlament (…)”.
Rezultă că respingerea O.G. nr. 73/1999 prin Legea nr. 206/2002 se încadrează în excepţia prevăzută în textul de lege citat, excepţie care face ca art 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind reducerea impozitului pe al magistraţilor distinşi cu diploma „Meritul judiciar”, să redevină aplicabil de la data de 24 aprilie 2002.
Decizia nr. 140/R din 30 mai 2006 – C.M.
Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D.O., P.A. şi alţii, a obligat intimaţii prin D.G.F.P. Braşov să restituie reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de impozit pe venit în perioada 1 iulie 2002 – 28 septembrie 2004 şi a respins acţiunea împotriva Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Direcţiei de Control Fiscal Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii au calitatea de magistraţi, iar prin Decretul nr. 602/28 iunie 2002 li s-a conferit diploma „Meritul judiciar”.
Conform art. 109 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, magistraţii cărora li s-a conferit diploma „Meritul judiciar,, beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 50% pentru clasa I, cu 40% pentru clasa a Il-a şi cu 30% pentru clasa a IlI-a.
Este adevărat că prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999 aceste facilităţi au fost abrogate. Dar O.G. nr. 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002, care a intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, respectiv la data de 24 aprilie 2002.
Potrivit art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată prin Legea nr. 189/2004 „abrogarea unor dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse de către Parlament (…) „.
Rezultă că respingerea O.G. nr. 73/1999 prin Legea nr. 206/2002 se încadrează în excepţia prevăzută în textul de lege citat, excepţie care face ca art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind reducerea impozitului pe venit al magistraţilor distinşi cu diploma „Meritul judiciar”, să redevină aplicabil de la data de 24 aprilie 2002.
Apărarea intimaţilor, în sensul că O.G. nr. 73/1999 era abrogată la data legii de respingere a ei, prin O.G. nr. 7/2001, nu poate fi reţinută şi urmează a fi respinsă, deoarece, abrogând O.G. nr. 73/1999, O.G. nr. 7/2001 nu face nici o referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în sensul că ar menţine art. 86 din ordonanţa abrogată, ceea ce înseamnă că O.G. nr. 7/2001 nu are nici o legătură cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, care devin aplicabile până la data de 28 septembrie 2004, când au fost abrogate prin Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor.
Din adresa nr. 34/21/17 ianuarie 2006 a Tribunalului Braşov a reieşit că în perioada 1 iulie 2002- 28 septembrie 2004, reclamanţii nu au beneficiat de facilităţile prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, iar sumele solicitate prin acţiune au fost corect stabilite.
A.N.A.F şi D.G.F. Braşov nu au atribuţii în legătură cu cele solicitate în cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Braşov, reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice în teritoriu, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că art. 109 din Legea nr. 92/1992 a fost abrogat expres prin art. 107 din Legea nr. 303/2004, deci pretenţiile reclamanţilor trebuie limitate la data intrării în vigoare a legii noi.
Art. 109 alin. (1) a fost abrogat şi prin O.G. nr. 73/1999, art. 86 pct. 5. La rândul ei, O.G. nr. 73/1999 a fost abrogată de O.G. nr. 7/2001. S-a apreciat că, deşi O.G. nr. 73/1999 a fost respinsă, aceasta şi-a produs efectele, iar abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv. Respingerea unei ordonanţe prin lege nu repune în vigoare dispoziţiile legale modificate sau abrogate prin acea ordonanţă.
Recursul este nefondat.
Corect a reţinut recurenta D.G.F.P. Braşov că art. 109 din Legea nr. 92/1992 a fost abrogat expres prin art. 107 din Legea nr. 303/2002. Nu a observat însă că s-au acordat sumele solicitate aferente impozitului pe venit reţinut în perioada 1 iulie 2002 — 28 septembrie 2004, deci pretenţiile reclamanţilor au fost limitate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004.
De asemenea, a redat dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 doar parţial, invocând regula, în sensul că „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv şi că nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial”, fără a observa şi excepţia, respectiv „fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament”.
O.G. nr. 73/1999 a abrogat art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992. Această ordonanţă a guvernului a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002, deci în cauză sunt incidente dispoziţiile ce prevăd excepţia de la regula abrogării cu caracter definitiv şi cea privind inadmisibilitatea repunerii în vigoare a actului normativ iniţial.
Prin respingerea O.G. nr. 73/1999, printr-o lege, s-a repus în vigoare dispoziţia din actul normativ iniţial abrogat, respectiv art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
Curtea a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă atacată.
