O.U.G. nr. 115/2004 Legea nr. 554/2004
Deoarece legea nu instituie o competenţă specială în privinţa litigiilor ce s-ar ivi în legătură cu stabilirea salariilor de bază, a sporurilor şi a premiilor, competenţa de soluţionare este de drept comun, completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 116 din 11 septembrie 2006
Reclamantul T. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul municipiului Sebeş, în principal, să fie constatată nulitatea absolută a deciziei nr. 37 din 15 septembrie 2005 şi să se menţină drepturile contesta-torului, iar în subsidiar să se dispună desfiinţarea deciziei atacate ca netemeinică şi nelegală, să fie obligat pârâtul să achite în favoarea reclamantului salariu de merit începând cu luna mai 2005 şi până la zi, obligarea la daune morale şi la cheltuieli de judecată. în motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în mod nelegal a fost sistată acordarea acestui drept.
Secţia comercială şi contencios administrativ a Trib. Alba, prin sentinţa nr. 78/CA din 22 februarie 2006 a admis cererea reclamantului, a anulat decizia atacată, a dispus ca pârâtul să plătească sumele restante cu titlu de salariu de merit, cu 4.036,63 lei RON cheltuieli de judecată. Prin considerentele expuse instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de Ordinul MS nr. 308/2005 pentru ca reclamantul să beneficieze de salariul de merit acordat iniţial.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate şi respingerea cererii reclamantului. Prin motivele de recurs se arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ca reclamantul să beneficieze de salariu de merit.
în drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, deoarece hotărârea pronunţată de prima instanţă de fond este legală şi temeinică.
Examinând sentinţă atacată sub aspectul motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Prealabil analizării motivelor de recurs instanţa va cerceta natura actului şi compunerea completului de judecată în soluţionarea cauzei.
Astfel, Spitalul prin directorul general, a emis Decizia nr. 37 din 15 septembrie 2005, prin care, în temeiul art. 4 alin. (3) H.G. nr. 281/1993, art. 7 alin. (4) O.U.G. nr. 115/2004 s-a dispus sistarea salariul de merit în procent de 15 % din salariul de bază, ce a fost acordat în perioada mai-august 2005. Acest act a fost atacat în justiţie. Iniţial cauza a fost înregistrată la Trib. Alba-completul specializat în litigii de muncă, care prin încheierea din 30 noiembrie 2005 a transpus litigiul la secţia de contencios administrativ a tribunalului, în temeiul dispoziţiilor art. 23 O.G. nr. 9/2005.
Speţei îi sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 115/2004 (M. Of. nr. 1138/2004). în vigoare de la data de 1 ianuarie 2005. Potrivit art. 43 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar care conţine prevederi speciale în ceea ce priveşte salarizarea persoanelor din sectorul medical. Legea cuprinde prevederi privind salariul de bază, sporurile, premiile şi alte drepturi. în anexa I din ordonanţă sunt stabilite funcţiile pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar. în această categorie sunt incluşi şi medicii. In consecinţă, medicii au lege proprie de salarizare care se aplică şi în cazul în care drepturile conferite de această lege devin litigioase. Deoarece legea nu instituie o competenţă specială în privinţa litigiilor ce s-ar ivi în legătură cu stabilirea salariilor de bază, a sporurilor şi a premiilor, competenţa de soluţionare este de drept comun, completul specializat în litigii de muncă, medicii fiind angajaţi cu contract de muncă. în consecinţă, litigiul nu intră în sfera contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare fiind de drept comun. Medicul nu are calitatea de funcţionar public, iar actul emis nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că până la apariţia O.U.G. nr. 115/2004 personalul din unităţile sanitare era salarizat în baza O.U.G. nr. 24/2000 privind stabilirea salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalul salarizat potrivit anexelor II şi III la Legea nr. 154/1998 privind stabilirea salariilor de bază în sistemul bugetar şi a persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, dar art. 23 O.G. nr. 9/2005 (M. Of. nr. 97 din 28 ianuarie 2005), prin care se prevede că soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariului de merit este de competenţa ordonatorilor de credite, actul atacat având natura de act administrativ, iar împotriva măsurilor dispuse persoana interesată se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, nu este incident speţei, deoarece aşa după cum s-a menţionat anterior există lege proprie de salarizare în domeniu. De altfel, actul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 115/2004. în aceste condiţii, se constată că au fost încălcate normele imperative privind compunerea completului de judecată potrivit art. 36 alin. (3) şi 55 Legea nr. 304/2004, actualizată.
Faţă de aceste considerente, recursul pârâtului va fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1, 312 alin. (6) C. proc. civ., Curtea va casa hotărârea atacată, iarcauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Trib. Alba-completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
