Municipiu reprezentat prin primar. Lipsa calităţii procesuale pasive cu privire la o cerere de anulare a unui act administrativ emis de primar


Prin ccrerea de chemare în judecată, reclamanţii H.D.J. şi H.O. au solicitat Tribunalului Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul S prin primar şi U.N.B. şi U.D., anularea autorizaţiei de construcţie nr. 554 din 31 mai 2007 eliberată de Primăria S. pe numele pârâţilor U.D. şi U.N.B. pentru imobilul situat în mun. S. (…). precum şi demolarea construcţiilor, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea nr. 3984 din 18 octombrie 2007 înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Braşov.

Tribunalul Braşov, astfel sesizat, a reţinut la termene diferite (5 martie 2008 şi în 2 aprilie 2008) lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor chemaţi în judecată, motivând că pârâtul Municipiul S. nu este autoritate administrativă, ci primarul este autoritatea administrativă care emite autorizaţia de construire potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991. în privinţa pârâţilor U.B.N. şi U.D., instanţa de fond a reţinut că aceştia nu sunt emitenţii actului administrativ atacat, astfel încât nu se justifică nici la accştia calitatea procesuală pasivă, astfel încât prima instanţă nu a judecat fondul cauzei deduse judecăţii. în privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de pârâţii U.B.N. şi U.D., instanţa de fond a reţinut că onorariul de avocat solicitat figurează pe alt contract de asistenţă juridică decât cel menţionat pe împuternicirea avocaţială depusă la dosar, fară a efectua alte verificări în vederea lămuririi situaţiei celor două contracte de asistenţă juridică relevate instanţei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului de fond rezultă că instanţa de fond nu a manifestat rolul activ în sensul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., în sensul de a fi pus în vedere reclamanţilor (nereprezentaţi de avocat) că emitentul actului administrativ atacat este altă autoritate publică (în accepţiunea dată de art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 modificată) decât cea chemată în judecată, pentru a stabili cadrul procesual corect, ci a pus în discuţie direct excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul S. prin primar, pe care o ridicase acest pârât, excepţie admisă la acelaşi termen la care a fost pusă în discuţie, anume 5 martie 2008. Instanţa a efectuat demersul prevăzut în art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, solicitând pârâtului autoritate publică să depună la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, dar nu a efectuat şi celelalte demersuri corespunzătoare rolului activ impus de art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. pentru stabilirea cadrului procesual corect.

Pe de altă parte, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor U.D. şi U.B.N., deşi aceştia sunt beneficiarii actului administrativ atacat, tot aceşti pârâţi au solicitat anterior emiterea actului administrativ în litigiu, iar eventuala anulare a actului administrativ îi priveşte şi îi afectează în mod direct pe cei doi pârâţi persoane fizice, împrejurarea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a autorităţii publice pârâte

menţionate în acţiune nu poate determina în mod automat constatarea lipsei calităţii proccsuale pasive a pârâţilor persoane fizice beneficiare ale actului administrativ atacat, din moment ce obiectul principal al acţiunii îl reprezintă anularea acelui act administrativ, obiect tipic acţiunilor în administrativ potrivit art. 8 din Legea contenciosului administrativ.

Ca atare, prima instanţa urmează a se conforma dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. coroboratc cu art. 13 din Legea contenciosului administrativ, urmând a efcc-tua demersurile proccsuale necesare pentru stabilirea cadrului procesual corcct. reţinând calitatea de pârâţi inclusiv a persoanelor fizice beneficiare ale actului administrativ atacat, precum şi a relua judecata potrivit regulilor proccsuale aplicabile. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.. instanţa de fond va lua toate măsurile legale, utilizând toate mijloacele prevăzute de lege. pentru a preveni oricc greşeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corcctă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, putând dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.

C.A. Braşov, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 400/R din 8 iulie 2008