O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. (3) lit. b) H.G. nr. 1391/2006, art. 135 lit. h)
în raport de probele existente în dosar, în mod greşit prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este legal şi temeinic, în condiţiile în care, prin probele administrate, conducătorul auto sancţionat a făcut dovada că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. în acest sens pledează declaraţia martorului audiat de instanţa de fond – care este tocmai pietonul căruia agentul constatator a apreciat că şoferul nu i-a permis să traverseze strada -, din care reiese că acesta din urmă i-a acordat prioritate de trecere, însă i-a făcut semn că nu intenţionează să traverseze, întrucât trebuia să vorbească la telefon, context în care conducătorul auto şi-a continuat deplasarea, după care a fost oprit de echipajul de poliţie şi i s-a întocmit procesul-verbal.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1854 din 25 mai 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată sub nr. 12271/299/CV/2008, recurenta A.M. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 757 din 19 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 12271/299/2008, în contradictoriu cu intimata Brigada de Poliţie Rutieră, solicitând schimbarea sentinţei recurate. în motivarea cererii, se arată că instanţa de fond a omis să indice în cuprinsul sentinţei civile, pe lângă calea de atac, şi termenul în care se poate exercita aceasta. Pe fondul cauzei, arată că instanţa de fond nu a motivat în sentinţa civilă pronunţată toate aspectele pentru care a respins plângerea formulată de petentă. De asemenea, recurenta susţine că în declaraţia martorului audiat în cauză se poate observa faptul că acesta a arătat că nu a dorit să treacă pe trecerea de pietoni, deşi a fost invitat de petentă în acest sens. In plus, în sentinţa recurată instanţa nu face nicio referire la acest aspect şi, de asemenea, nu s-a pronunţat nici cu privire la măsura reţinerii permisului de conducere.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 301-316 C. proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 757 din 19 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 12271/299/2008, în contradictoriu cu intimata Brigada de Poliţie Rutieră, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurenta A.M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 0999943 din 14 iulie 2008, întocmit de intimată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie menţionat petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 200 lei şi reţinerea permisului de conducere, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O. U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că, la data de 14 iulie 2008, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care traversau strada regulamentar pe marcaj pietonal.
Analizând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută a acestuia şi nu au fost administrate probe din care să rezulte o situaţie contrară celei reţinute de agentul constatator.
Analizând recursul declarat de petent împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod greşit prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este legal şi temeinic, în condiţiile în care, prin probele administrate, petenta-recurentă a făcut dovada că nu se face vinovată de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, în acest sens pledând declaraţia martorului
1. A., audiat de instanţa de fond. Astfel, analizând declaraţia martorului, care este pietonul căruia agentul constatator a apreciat că petenta nu i-a permis să traverseze strada, tribunalul a reţinut că din aceasta reiese că petenta i-a acordat prioritate de trecere, însă acesta i-a făcut semn că nu intenţionează să traverseze strada, întrucât trebuia să vorbească la telefon, context în care aceasta şi-a continuat deplasarea, după care a fost oprită de echipajul de poliţie şi i s-a întocmit procesul-verbal.
In aceste condiţii, tribunalul a constatat că nu se poate reţine săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, întrucât prin atitudinea sa pietonul a dat de înţeles că nu doreşte să traverseze strada, iar faptul că acesta sta
pe marcajul pietonal fără a avea intenţia de a traversa a îndreptăţit-o pe petentă să îşi continue deplasarea.
în acest context, constatând încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul, iar în baza art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 3041 C. proc. civ., a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de contravenţie contestat, ca netemeinic.
