Forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie. Proba contrară
Deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
în speţă, a fost făcută proba contrară menţionată sub aspectul temeiniciei, întrucât din depoziţia martorului audiat – care se afla în autovehicul la momentul constatării contravenţiei – rezultă că petentul a acordat prioritate pietonului, trecând cu maşina prin spatele său, astfel încât nu a săvârşit contravenţia ce i se impută.
Jud. sect. 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 11489/2011, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului l Bucureşti şi formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 6015778 din 30 aprilie 2010, emis de intimata D.G.P.M.B., B.P.R., petentul B.Ş. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit. In motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenţie este netemeinic, fiind nevinovat de săvârşirea contravenţiei, în condiţiile în care a acordat prioritate pietonului, trecând prin spatele acestuia. în dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenţie, o dovadă emisă de intimată şi actul său de identitate.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 6015778 din 30 aprilie 2010, emis de intimată, s-a dispus sancţionarea contravenţională a potentului cu amendă în cuantum de 240 lei şi reţinerea permisului de conducere pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările ulterioare, reţinându-se în sarcina sa de către agentul constatator că, la data de 30 aprilie 2010, orele 08.00, a condus autoturismul propriu şi nu a acordat prioritate pietonilor angajaţi în traversare. Procesul-verbal de contravenţie a fost semnat de petent, agentul constatator consemnând că nu sunt menţiuni. Petentul a formulat plângerea conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în termenul legal de 15 zile.
Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, întrucât din examinarea acestuia rezultă că agenţii constatatori au respectat dispoziţiile art. 1-3, art. 14-16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidente dispoziţiile art. 17 din actul normativ menţionat, în sensul că procesul-verbal contestat cuprinde toate menţiunile necesare şi a căror lipsă ar fi atras sancţiunea nulităţii. Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanţa a apreciat că în speţă petentul a făcui proba contrară menţionată sub aspectul temeiniciei, întrucât din depoziţia martorului audiat care se afla în autovehiculul petentului la momentul constatării contravenţiei rezultă că petentul a acordat prioritate pietonului, trecând cu maşina prin spatele său, astfel încât nu a săvârşit contravenţia ce i se impută.
în consecinţă, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a admis plângerea, a anulat procesul-verbal contestat şi, ca urmare, l-a exonerat pe petent de plata amenzii şi de sancţiunile complementare stabilite.
