O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. (3) lit. b)
Din probele administrate la fond nu se poate reţine culpa conducătorului auto pentru comiterea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, martorul audiat de către instanţa de fond sub prestare de jurământ şi după ce i s-au pus în vedere sancţiunile pentru mărturie mincinoasă arătând că în apropierea trecerii de pietoni era parcat un vehicul, iar la momentul la care petentul a trecut prin zona respectivă nu se observa niciun pieton angajat în traversare. Astfel, conducătorul auto nu putea să prevadă că se va angaja un pieton în traversare, lipsa vinovăţiei sale rezultând astfel din probele administrate.
Trib. Bucureşti, s. a iX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2555 din 29 iulie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 4080/1748/2008, petentul Ş.M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, a solicitat anularea parţială a procesului-verbal seria CC nr. 1256086 din 21 octombrie 2008, întocmit de intimat, în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment şi înlăturării
sancţiunii suspendării. In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu putea observa pietonul, care a apărut de după o maşină parcată.
Prin sentinţa civilă nr. 3156 din 26 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Cornetu, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, instanţa de fond apreciind că petentul nu a dovedit o situaţie de fapt contrară celei descrise în procesul-verbal.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt, declaraţia martorului audiat la fond confirmând imposibilitatea de a prevedea apariţia pietonului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria CC nr. 1256086 din 21 octombrie 2008 al intimatului, s-a aplicat recurentului sancţiunea amenzii pentru încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe trecerea de pietoni.
Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal este corect întocmit, în condiţiile în care din probele administrate la fond nu se poate reţine culpa petentului pentru comiterea faptei. Astfel, martorul C.M., audiat la fond sub prestare de jurământ şi după ce i s-au pus în vedere sancţiunile pentru mărturia mincinoasă, a confirmat că în apropierea trecerii de pietoni era parcat un vehicul, iar la momentul la care petentul a trecut prin zona respectivă nu se observa niciun pieton angajat în traversare. Petentul nu putea deci să prevadă că se va angaja un pieton în traversare, lipsa vinovăţiei sale rezultând din probele administrate.
Prin urmare, recursul a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal seria CC nr. 1256086 din 21 octombrie 2008.
