– art.129 alin.4 şi 5 Cod procedură civilă
– art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 129 alin.4 şi 5 din Codul de procedură civilă, judecătorul este obligat să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, respectiv judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Decizia nr.491 din data de 7 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin Decizia nr.491 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei C., împotriva sentinţei nr. 1485 din data de 19.11.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Instituţia Prefectului judeţului B., a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, respectiv Tribunalului Buzău.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta Instituţia Prefectului-Judeţul B., a formulat acţiune în anularea Dispoziţiei nr.17 din 26 ianuarie 2010, privind încadrarea numitei M. L. M. în cadrul Centrului de zi „Doamna Neaga”, emisă de Primarul Comunei C., judeţul Buzău, cu încălcarea prevederilor legale.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în fapt, prin Dispoziţia Primarului comunei C. cu nr.17 din 26 ianuarie 2010, înregistrată la Instituţia Prefectului-Judeţul B. sub nr.5693 din 23 aprilie 2010, s-a dispus încadrarea unei persoane, pe durată determinată, vag precizată, „până la organizarea concursului în condiţiile legii”, în funcţia de pedagog de recuperare, la Centrul de zi „Doamna Neaga”. Cu Adresa nr.6493 din 10 mai 2010, Instituţia Prefectului-Judeţul B. a solicitat Primăriei comunei C. reanalizarea, în vederea revocării, a dispoziţiei menţionate. Fără să ia în considerare cadrul normativ existent, care suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice şi reglementează posibilitatea ocupării unui procent de maximum 15 % din posturile vacantate în sistemul bugetar, la nivel de ordonator principal de credite,cu Adresa nr.1670 din 11 iunie 2010, adică abia la o lună de la solicitarea de intrare în legalitate, Primăria comunei C. a răspuns că angajarea a fost determinată de „necesitatea continuării cursurilor preşcolare” şi de faptul că „se încadrează în cheltuielile de personal, deşi persoana angajată nu face parte din personalul unităţilor de învăţământ, refuzând, astfel, să dispună măsuri de intrare în legalitate, prin revocarea dispoziţiei.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză prin sentinţa nr.1485/19.11.2010 Tribunalul Buzău a admis acţiunea şi în consecinţă a anulat Dispoziţia nr.17 din 26 ianuarie 2010, emisă de Primarul comunei C.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, că acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului-judeţul B. este întemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin Dispoziţia nr.17 din 26 ianuarie 2010, Primarul comunei C., judeţul Buzău, a dispus încadrarea, începând cu data de 4 februarie 2010, a doamnei M. L. M., pe durată determinată, până la organizarea concursului în condiţiile legii, în cadrul Centrului de zi „Doamna Neaga”, pentru copii cu vârste între 3-6 ani, în funcţia contractuală de execuţie de pedagog de recuperare, asimilat asistent social, gradaţia 2, conform tranşei de vechime în muncă de 5-10 ani, cu un salariu de bază lunar de 990 lei, din care un spor de vechime de 10 %, aplicat la salariul de bază în cuantum de 490 lei.
Emiterea acestei dispoziţii s-a făcut însă în condiţiile în care, potrivit art.22 alin.(1) şi (2) din OUG nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale,”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art.21….Prin excepţie de la prevederile alin.(1),ordonatorii principali de credite,în cazuri temeinic justificate,pot aproba ocuparea unui procent de maxim 15 % din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă,numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget…”,iar în conformitate cu prevederile art.7 alin.(1) din Secţiunea a 3-a a Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,”…ocuparea unui post vacant sau temporar vacant,existent în statul de funcţii,în cazul personalului contractual,se face prin concurs sau examen, pe baza criteriilor de selecţie stabilite prin regulament de către ordonatorul principal de credite,în raport cu cerinţele postului…”.
Nici una dintre aceste dispoziţii legale nu a fost respectată de către Primarul comunei C., atunci când acesta a dispus încadrarea numitei M. L.M. în cadrul Centrului de zi „Doamna Neaga” în funcţia contractuală de execuţie de pedagog de recuperare, în vederea acestei încadrări nefiind organizat concurs sau examen, în condiţiile legii, astfel că acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului-Judeţul B. a fost admisă în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâtul Primarul comunei C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se disp.art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.
Analizând sentinţa recurată, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 1485/19.10.2010 Tribunalul Buzău a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de Instituţia Prefectului Judeţului B. în contradictoriu cu Primarul Comunei C. şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 17/26.01.2010 emisă de Primarul Comunei C.
Prin această dispoziţie numita M. L. M. a fost încadrată în funcţia contractuală de execuţie de pedagog de recuperare, pe durată determinată, în cadrul centrului de zi “Doamna Neaga” pentru copii cu vârste între 3-6 ani, începând cu data de 4.02.2010.
Deşi, dispoziţia respectivă s-au invocat prevederile Codului muncii şi a Legii nr. 215/2001, iar prin sentinţa recurată s-a dispus anularea dispoziţiei de încadrare a numitei M. L. M. aceasta nu a fost citată în cauză, pentru a avea cunoştinţă de situaţia funcţiei sale şi pentru a-şi formula eventuale apărări.
Cum în recurs nu se poate schimba cadrul procesual, respectiv obiectul, părţile şi cauza dedusă judecăţii, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a numitei Macovei Luminiţa Mariana şi citării acesteia.
