C. proc. civ., art. 129 alin. (5), art. 156 alin. (1)
Instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare, cât şi principiul rolului activ, demonstrând o gravă şi nejustificată grabă în soluţionarea plângerii, deşi petentul, la primul termen de judecată, a solicitat un nou termen pentru lipsă de apărare. Acordarea cel puţin a unui termen era obligatorie pentru a verifica susţinerile conform cărora procesele-verbale de contravenţie nu au fost comunicate contravenientului şi acesta urma să îşi precizeze plângerea după depunerea lor de către organele constatatoare. Cum în mod nejustificat prima instanţă a refuzat acordarea unui termen, a soluţionat
procesul fără a intra în cercetarea fondului, aşa încât hotărârea pronunţată în astfel de condiţii este nelegală.
Trib. Vrancea, s. corn., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 242 din 21 aprilie 2009, în Jur index
Recurentul D.D. a solicitat modificarea sentinţei civile nr. 522 din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Focşani, pe care o consi-
deră nelegală şi netemeinică. In motivare arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului prin respingerea cererii de a i se acorda un termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Arată că solicitarea acestuia de a angaja un apărător a fost formulată la primul termen de judecată, astfel că, în conformitate cu prevederile Convenţiei invocate mai sus, care arată că un justiţiabil trebuie „să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer”, instanţa de fond în mod nelegal a respins cererea de angajare a unui apărător, mai ales că în materie de drept european contravenţiile sunt asimilate infracţiunilor în ceca ce priveşte garantarea dreptului la apărare. Mai mult, aşa cum a arătat în cadrul plângerii contravenţionale, intervenţia unui apărător era esenţială, deoarece acestuia nu i-au fost comunicate procesele-verbale contestate, prin urmare, avea nevoie de îndrumare profesională în vederea modalităţii de obţinerea a acestor procese-verbale de contravenţie de la instituţiile publice emitente. Instanţa a încălcat prevederile art. 129 C. proc. civ. referitoare la rolul activ al instanţei de judecată în stăruirea aflării adevărului şi în justa soluţionare a cauzei, respingând cererea subsemnatului de anulare a două procese-verbale de contravenţie fară să existe la doar aceste documente. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 172 coroborat cu art. 175 C. proc. civ. referitor la administrarea probei cu înscrisuri, instanţa de judecată va dispune aducerea înscrisului aflat în păstrarea unei autorităţi, legiuitorul stabilind în mod imperativ această administrare în condiţiile în care partea invocă un înscris ce nu emană de la
sine. In mod eronat instanţa de fond a respins cererea subsemnatului de administrare a probei cu înscrisuri solicitate încă din cadrul plângerii contravenţionale formulate, dcoarece înscrisurile solicitatc emanau de la l.P.J. Vrancea, şi nu de la subsemnatul. Astfel au fost încălcate nu numai prevederile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al jude
cătorului, dar şi prevederile referitoare la administrarea înscrisurilor solicitatc de către justiţiabil, rcspectiv art. 172 şi art. 175 C. proc. civ.
Examinând actcle şi lucrărilc dosarului, precum şi sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, s-a reţinut că instanţa de fond a demonstrat o gravă şi nejustificată grabă în soluţionarea plângerii, deşi petentul la primul termen a solicitat un nou termen pentru lipsă de apărare. Acordarea cel puţin a unui termen era obligatorie pentru a verifica susţinerile petentului, conform cărora cele două procese-verbale de contravenţie nu i-au fost comunicate şi urma să îşi precizeze plângerea după depunerea lor de către organele constatatoare. Cum în mod nejustificat prima instanţă a refuzat acordarea unui termen, s-a constatat că a soluţionat procesul fară a intra în cercetarea fondului şi, în temeiul art. 312 alin. (5) şi art. 316 C. proc. civ., s-a admis recursul ca întemeiat.
