O.G. nr. 2/2001, art. 9, art. 391
Potrivit art. 391 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, „în cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore”. Prestarea unei activităti în folosul comunitătii se
7 > i
face la primăria de la locul unde domiciliază contravenientul, iar cum în prezenta cauză nu se cunoaşte actualul domiciliu al contravenientului, instanţa nu l-ar putea obliga să presteze activitatea în localitatea unde nu mai locuieşte, întrucât nu există garanţia că ar avea unde locui, iar în caz contrar, obligaţia ar genera în sarcina acestuia cheltuieli împovărătoare, considerente pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Jud. Ploieşti, sent. civ. nr. 996/2009, portal.just.ro
Prin cererca înregistrată la Judecătoria Ploieşti, petentul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova a solicitat, în contradictoriu cu intimatul D.I., înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate intimatului prin procesul-verbal de contravenţie cu sancţiunea obligării la pres-
tarea unei activităţi în folosul comunităţii. In motivarea cererii sale, petentul a arătat că prin procesul-verbal menţionat contravenientul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 100 lei, sancţiune care a rămas definitivă. A mai precizat petentul că amenda nu a fost achitată cu rea-credinţă în termenul legal de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi că de la primăria de domiciliu s-au primit documentele
anexate. In drept, petentul şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Anexate la prezenta cerere, petentul a depus originalul procesului-verbal de contravenţie emis de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, adresa Primăriei comunei C. prin care se arată că contravenientul nu locuieşte efectiv pe raza comunei, nu are bunuri mobile sau imobile şi nu poate fi luat în debit şi executat silit, precum şi adresele emise de Inspectoratul de Muncă Prahova, respectiv de Agenţia Locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ploieşti, din care rezultă că contravenientul nu figurează ca angajat la vreo societate comercială, nici ca beneficiar de indemnizaţie de şomaj şi nici persoană în căutarea unui loc de muncă. Deşi citat, contravenientul nu s-a prezentat în instanţă, pe dovada de citare restituită la dosarul cauzei se menţionează „destinatar plecat din localitate, la adresă casă demolată”.
Prin sentinţa civilă nr. 996/2009, a fost respinsă cererea formulată de petentul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie emis de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, contravenientul D.I. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 100 lei. Cu actele depuse la dosar, instanţa a constatat că s-a făcut dovada că acesta nu a achitat amenda în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nici nu există posibilitatea executării silite. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul nu mai locuieşte efectiv pe raza comunei C., iar petentul nu a făcut demersuri pentru a afla actualul domiciliu sau reşedinţa contravenientului.
Potrivit art. 391 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, modificată prin
Legea nr. 352/2006, „In cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore”.
Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se face la primăria de la locul unde domiciliază contravenientul, iar cum în prezenta
cauză nu se cunoaşte actualul domiciliu al intimatului, instanţa nu l-ar putea obliga pe acesta să presteze activitatea în localitatea unde nu mai locuieşte, întrucât nu există garanţia că ar avea unde locui, în caz contrar, obligaţia de a presta o activitate în folosul comunităţii ar genera în sarcina intimatului obligaţii (de cazare) prea costisitoare şi împovărătoare pentru acesta, considerente pentru care instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.
