Nelegalitatea acordării sporului de dificultate de până la 50% funcţionarilor publici implicaţi în aplicarea Legii nr.18/1991 r, în anul 2010. Salarizare


– Legea nr.263/2006 pentru aprobarea OUG nr.209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul proprietăţii;

– Legea nr.330/2009, anexele III şi VI, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Potrivit prevederilor OUG nr.2009/2005, sporul de dificultate de până la 50% din salariu de încadrare se acordă pe o perioadă de un an, de la data intrării în vigoare a legii şi numai excepţional în perioada imediat următoare şi nu sine die.

Conform Legii nr.330/2009 (anexele III şi VI), în nici o anexă nu se mai face vorbire în mod expres despre sporul de dificultate acordat pentru aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991.

Decizia nr.312 din data de 14 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal

Prin decizia nr. 312 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P. C. -Primarul Comunei R.A., împotriva sentinţei nr.1249 din data de 5.11.2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului D.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ, Instituţia Prefectului Judeţului D. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 41/03.02.2010 emisă de Primarul comunei R. A., judeţul D., prin care s-a acordat un spor de dificultate de până la 49%, din salariul de bază/ indemnizaţie, personalului implicat în activitatea comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar al comunei R. A., respectiv primarului şi secretarului.

Prin sentinţa nr. 1249 din data de 5.11.2010, Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului D., în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei R. A., a anulat dispoziţia nr. 41/2010 emisă de Primarul comunei R. A., jud. Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut din interpretarea art. II din Legea nr. 263/2006 pentru aprobarea OUG nr. 209/2005, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, reiese că salariaţii instituţiilor publice implicate în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50 % din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an, calculat de la data intrării în vigoare a prezentei legi, însă, teza a II-a a articolului prevede că stabilirea salariaţilor şi cuantumul sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei implicate în activitatea de reconstituire a dreptului de proprietate funciară, în acest sens fiind şi practica instanţelor judecătoreşti.

S-a mai constatat că intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda, în perioada imediat următoare adoptării legilor fondului funciar, o recompensă activităţii suplimentare desfăşurată de membrii comisiilor de fond funciar în aplicarea acestor legi, acordarea acestui spor nu este o cerinţă imperativă a legii, cu alte cuvinte, el nu se acordă automat, sine die, pentru că astfel n-ar mai fi atins scopul legii, anume acela de accelerare a procesului de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate funciară, acordarea acestui spor şi după 19 ani de la intrarea în vigoare a Legii fondului funciar nu încurajează procesul de aplicarea acestei legi, iar activitatea sporadică desfăşurată, în ultimii ani în acest domeniu, nu îndreptăţeşte la primirea lunară a sporului de dificultate.

Tribunalul a mai reţinut că deşi Legea nr. 330/2009 nu cuprinde expres, în art. 48, printre actele normative care se abrogă la intrarea ei în vigoare şi dispoziţiile art. II ale Legii nr. 263/2006 referitoare la sporul de dificultate, totuşi, acestea sunt implicit rămase fără efecte prin intrarea în vigoare a noii legi a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P. C. – Primarul Comunei R. A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii reclamantei.

Examinând sentinţa recurată, Curtea a reţinut că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Cum bine a motivat prima instanţă, potrivit noilor reglementări şi anume Legii nr. 330/2009, sporul de până la 50% nu se mai acordă în anul 2010 funcţionarilor publici implicaţi în aplicarea prev. Legii 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, din interpretarea prevederilor Legii 263/2006 pentru aprobarea OUG nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul proprietăţii, rezultă că acest spor de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare se acordă pe o perioadă de un an , de la data intrării în vigoare a legii şi numai excepţional în perioada imediat următoare şi nu sine die.

De asemenea, din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 330/2009 şi a anexelor III şi IV din această, la care face trimitere recurentul, în nici unul din texte nu se mai face vorbire în mod expres despre sporul de dificultate acordat pentru aplicarea prevederilor Legii 18/1991.

A proceda altfel, ar însemna a se da o interpretare eronată dispoziţiilor legiuitorului, care a avut în vedere să acorde celor îndreptăţiţi, în primul an de la aplicarea Legi nr. 263/006 un spor de dificultate de până la 50%, iar ulterior, în perioada imediat următoare, numai când se justifică şi pentru o activitate susţinută.

Pe de altă parte, cum bine a motivat prima instanţă, după aproximativ 19 ani de la intrarea în vigoare a Legii fondului funciar şi având în vedere activitatea sporadică care se desfăşoară în prezent, acest spor reprezentând aproape jumătate din salariul de încadrare, nu se mai justifică şi nu încurajează procesul de finalizare a fondului funciar.