O.U.G. nr. 195/2002, art. 79 alin. (1) lit. b),
art. 100 alin. (3) lit. g)
Petentul nu a recunoscut implicarea în producerea accidentului, considerând că lipseşte vinovăţia pentru contravenţia reţinută în sarcina sa, însă, deoarece procesul-verbal prin care s-a constatat implicarea lui într-un accident nu a fost contestat, bucu-rându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, rezultă că petentul avea obligaţia prevăzută de art. 79 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 de a se prezenta la poliţie în vederea declarării accidentului.
Faptul că celălalt conducător auto a fost considerat vinovat pentru producerea accidentului nu îl exonerează pe petent de obligaţia de prezentare la organele de poliţie, deoarece obligaţia de prezentare există şi atunci când doar unul dintre autovehiculele implicate prezintă avarii, neavând nicio relevanţă faptul că autovehiculul petentului nu ar fi fost avariat.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1097 din 2 aprilie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 3950/94/2008, petentul P.V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J.
Ilfov, a solicitat anularea procesului-verbal seria PCA nr. 8382961 din 20 mai 2008, întocmit de intimat. In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a avut cunoştinţă de producerea accidentului, întrucât autovehiculul pe care îl conduce nu a suferit avarii. De asemenea, a arătat că procesul-verbal nu conţine date referitoare la autovehiculul condus, iar reţinerea permisului de conducere nu s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 3825 din 23 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că existenţa unei contravenţii este legată de vinovăţie, respectiv persoana implicată într-un accident să cunoască despre acesta. A mai arătat că nu a ştiut de niciun accident, iar procesul-verbal încheiat pentru pretinsul accident este lovit de nulitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PCA nr. 8382961 din 20 mai 2008, întocmit de I.P.J. Ilfov, s-a aplicat recurentului o amendă de 200 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002. S-a reţinut în sarcina acestuia că nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la postul de poliţie Mogoşoaia pentru a declara accidentul rutier în care a fost implicat.
Recurentul nu a recunoscut implicarea în producerea accidentului, considerând că lipseşte vinovăţia pentru contravenţia reţinută în sarcina sa, însă obiectul plângerii contravenţionale a vizat doar procesul-verbal arătat anterior, nu şi procesul-verbal seria PCA nr. 3382960, prin care s-a constatat producerea accidentului. Cum procesul-verbal prin care s-a constatat implicarea petentului într-un accident nu a fost contestat, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, rezultă că petentul avea obligaţia prevăzută de art. 79 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 de a se prezenta la poliţie în vederea declarării accidentului.
Faptul că celălalt conducător auto a fost considerat vinovat pentru producerea accidentului nu îl exonera pe petent de obligaţia de a se prezentare la organele de poliţie. De altfel, obligaţia de prezentare există şi atunci când doar unul dintre autovehiculele implicate prezintă avarii, neavând nicio relevanţă faptul că autovehiculul petentului nu ar fi fost avariat.
Procesul-verbal de contravenţie, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, acesta urmând a fi analizat prin coroborare cu
celelalte dovezi. In aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, s-a reţinut că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil.
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.
Astfel, având în vedere că recurentul nu a produs probe de natură să înlăture vinovăţia sa şi ţinând cont că procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie până la proba contrară, tribunalul a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta descrisă în procesul-verbal corespunde realităţii şi că recurentul a fost sancţionat în mod legal.
Prin urmare, tribunalul a considerat că soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii pentru această faptă este legală şi temeinică, iar recursul este nefondat şi a fost respins.
