Nerespectarea obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor. Existenţa mai multor societăţi care desfăşoară activitate în spaţiul respectiv.


Lipsa probelor privind culpa exclusivă a societătii sanctionate contravenţional. Consecinţe

O.U.G. nr. 78/2000, art. 51 alin. (1) pct. A lit. b)

în condiţiile în care în cauză s-a dovedit că pe platforma supusă controlului îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi, iar în contractul de închiriere a spaţiului încheiat cu acestea s-au prevăzut în sarcina lor şi obligaţii în ceea ce priveşte modalitatea de colectare şi gestionare a deşeurilor, fapta de nerespectare a planului de colectare a deşeurilor nu poate fi imputată în exclusivitate societăţii sancţionate contravenţional, care a luat măsurile legale posibile pentru a respecta acest plan, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă că agenţii constatatori ar fi identificat această situaţie de fapt, relevată prin probe, fapt ce echivalează cu o cercetare superficială a presupusei contravenţii.

Trib. Vrancea, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 153 din 24 martie 2009, în Jurindex

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani, petentă SC E. SA Focşani, prin reprezentant legal, a contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei emis la data de 9 octombrie 2008 de către intimata Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul V., numită în continuare intimata, prin care i s-a aplicat o amendă în sumă de 20.000 lei pentru comiterea faptei prevăzute de art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2000, reţinându-se în sarcina sa faptul că, cu ocazia controlului efectuat pe platforma societăţii din Focşani, s-a constatat

că socictatca nu rcspecta planul de gestionare a deşeurilor şi nu asigura spaţii şi containere adecvate pentru colectarea selectivă a deşeurilor. In motivarea plângerii sale, petenta a arătat că pe platformă îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi, sens în care a depus la dosar copia contractelor de închiriere, astfel că nu i se poate imputa numai ei nerespectarea planului de colectare a deşeurilor. A arătat petenta că nu există probe în cauză care să conducă la concluzia că ei îi aparţine culpa exclusivă în comiterea faptei. A solicitat admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22 decembrie 2008, intimata Garda de Mediu a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, fapta fiind corect constatată şi legal sancţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 560 din 29 ianuarie 2009, Judecătoria Focşani a admis plângerea şi a dispus anularea procesului-verbal, cu consecinţa exonerării petentei de la plata amenzii stabilite în sarcina sa. A reţinut instanţa din probele administrate în cauză, respectiv din contractele de închiriere coroborate cu declaraţia martorului T.P., faptul că pe platforma pe care se află societatea petentă mai desfăşoară activitate şi alte societăţi, iar deşeuri le de cartoane, moloz şi sticlă provin de la aceste societăţi. A mai reţinut instanţa că puţul de apă al petentei este împrejmuit cu gard şi acoperit cu tablă, astfel că nu se poate reţine în sarcina reclamantei vreo culpă. Sentinţa a fost comunicată intimatei la data de 13 februarie 2009.

In termen legal, respectiv la data de 20 februarie 2009, intimata Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul V., a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei. A arătat recurenta că susţinerile petentei sunt neconcludente, iar motivarea instanţei de fond nu este obiectivă. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Recursul nu este fondat. Prima instanţă a făcut o analiză corectă a situaţiei de fapt în cauză pe baza probelor administrate şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică. Astfel, în cauză s-a dovedit că pe plat-

forma respectivă îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi. In contractul de închiriere a spaţiului încheiat cu acestea s-au prevăzut în sarcina lor şi obligaţii în ceea ce priveşte modalitatea de colectare şi gestionare a deşeurilor. Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa că fapta nu poate fi imputată petentei, care a luat măsurile legale posibile pentru a respecta planul de gestionare a deşeurilor. Din cuprinsul

procesului-verbal nu rezultă că agenţii constatatori ar fi identificat această situaţie de fapt, relevată prin probe, fapt ce echivalează cu o cercetare superficială a presupusei contravenţii.

Faţă de aceste considerente, cum sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, tribunalul, în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.