O.G. nr. 17/2002, art. 15 lit. e)1)
în cazul nerespectării dispoziţiilor legale privind timpul de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă şi de repaus ale conducătorilor auto, faptă prevăzută de art. 15 lit. e) din O.G. nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, sancţiunea contravenţională se aplică operatorului de transport, şi nu şoferului.
Trib. Vrancea, s. corn., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 81 din 24 februarie 2009, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 4515 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Focşani, s-a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii procesului-verbal încheiat la 24 mai 2006 de cătrc A.R.R., excepţie invocată de SC S.F. SRL Focşani. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele: petenta a fost sancţionată în mod corect pentru nerespectarea art. 15 lit. e) din O.G. nr. 17/2002, întrucât şoferul acesteia nu a respectat dispoziţiile legale privind timpii de con-
ducere şi de odihnă. Procesul-verbal a fost încheiat de inspectorii A.R.R. şi petenta nu a făcut nicio dovadă că ar fi fost vătămată.
împotriva sentinţei a declarat recurs petenta, care a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel asupra apărării referitoare la neconsemnarca de către agentul constatator a obiecţiunilor şi a interpretat eronat actul dedus judecăţii. Instanţa de fond nu a arătat rol activ, nu a verificat dacă s-a produs vreo vătămare şi nu a făcut aplicarea reglementărilor europene în materie.
Analizând recursul, tribunalul a reţinut următoarele: recurenta a fost sancţionată prin proces-verbal cu amendă de 2000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 15 lit. e) din O.G. nr. 17/2002, aprobată prin Legea nr. 466/2002. Procesul-verbal a fost încheiat la 24 mai 2006, când erau în vigoare O.G. nr. 17/2002 şi O.G. nr. 55/2005, de către inspectori ai agentului constatator. Potrivit art. 17 din O.G. nr. 17/2002, contravenţiile se constată şi se sancţionează de către personalul cu atribuţii de inspecţie şi control din cadrul A.R.R. şi/sau de ofiţeri şi agenţi de poliţie. Articolul 16 lit. e) din O.G. nr. 17/2002, aprobată prin Legea nr. 466/2003, şi art. I pct. 16 din O.G. nr. 55/2005 prevăd că sancţiunea se aplică operatorului de transport, şi nu şoferului.
Cu privire la neconsemnarea obiecţiunilor, procesul-verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului contravenţiei şi despre această împrejurare s-au făcut menţiuni în cuprinsul său. Mai mult, recurenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, iar potrivit Deciziei nr. XXII din
19 martie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, lipsa obiecţiunilor nu generează nulitatea absolută a procesului-verbal. Este adevărat că, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, interpretat prin prisma art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, instanţa trebuie să plece de la prezumţia de nevinovăţie şi de la aceea că procesul-verbal nu este mijloc de probă (cauza Angliei c. României).
In cauza de faţă, nulităţile invocate nu au fost dovedite, iar pe fond nu s-au formulat apărări care să determine o altă situaţie de fapt. Dincolo de faptul că soluţia instanţei de fond este insuficient motivată, ea este legală. Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
