Este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. în aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, cauza Văstberga Aktiebolag şi Vulic c. Suediei). Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei).
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 4091 din 27 noiembrie 2008, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 7963/300/2008, petentul T.F., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria
CC nr. 0465568 din 24 iunie 2008, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petentul a arătat că a acordat prioritate pietonilor angajaţi în traversare, fapta nu este descrisă corespunzător în procesul-verbal şi a fost încălcat dreptul petentului de a formula obiecţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 7122 din 19 august 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal, cu motivarea că intimata nu a susţinut situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal cu mijloace de probă.
Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că petentul era vinovat de săvârşirea faptei imputate şi îi revenea sarcina de a dovedi o situaţie de fapt contrară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria CC nr. 0465568 din 24 iunie 2008, s-a aplicat intimatului o amendă de 200 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, reţinându-se în sarcina sa că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajaţi în traversare pe sensul său de mers în loc marcat corespunzător.
Tribunalul a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal este nelegal. Procesul-verbal contestat a fost semnat de către contravenient, fiind inserată menţiunea existenţei unor obiecţiuni, deci nu au fost încălcate dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, petentul putând prezenta instanţei obiccţiunile sale concrete.
Instanţa de fond a considerat în mod eronat că procesul-verbal este nelegal, pentru că organul constatator nu a susţinut situaţia de fapt cu alte probe, apreciind în mod greşit că intimata trebuia să administreze probe în susţinerea procesului-verbal. Este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.
In aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului Ia apărare şi la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiakii c. Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Văstberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin
impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.
Agentul recurentei a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârşirii contravenţiei. Aşadar, nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăţiei petcntului de către organul constatator, ci revenea petcntului obligaţia de a proba o altă situaţie de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.
Martorul audiat la propunerea petcntului nu a furnizat informaţii suficiente din care să rezulte că petentul a acordat prioritate pietonilor. Faptul că se afla întâmplător în zonă şi a asistat la discuţii între petent şi agent nu exclude ca, anterior momentului în care martorul l-a remarcat pe petent, acesta să fi încălcat obligaţia de a acorda prioritate pietonilor. De altfel, nicăieri în declaraţia martorului nu se arată în mod expres că petentul ar fi acordat prioritate pietonilor angajaţi în traversare.
Procesul-verbal este deci legal şi temeinic, în condiţiile în care petentul nu a administrat nici la fond şi nici în recurs probe prin care să combată prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură acesta, deci instanţa de fond a apreciat în mod eronat că plângerea este întemeiată şi subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar tribunalul a admis recursul şi a respins plângerea ca neîntemeiată.
