Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6
Instanţa de control a reţinut că prin probele administrate în cauză de părţi nu s-a făcut dovada săvârşirii faptei reţinute în sarcina conducătorului auto sancţionat, constând în încălcarea prevederilor art. 100 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, şi anume aceea de a fi depăşit coloana de maşini aflată în aşteptare la culoarea roşie a semaforului, în condiţiile în care din cuprinsul procesului-verbal reiese că „abaterea a fost filmată pe casetă video”, iar fotografiile depuse la dosar în acest scop sunt total neconcludente în dovedirea faptei, nefiind vizibil nici măcar numărul de înmatriculare al maşinii fotografiate. Această împrejurare, coroborată cu susţinerile petentului menţionate la rubrica „alte menţiuni” a procesului-verbal, unde se consemnează că „nu e adevărat”, precum şi cu susţinerile sale din plângere au condus instanţa la concluzia că nu se poate reţine în mod temeinic împrejurarea că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, întrucât, în speţă, din menţiunile procesului-verbal nu rezultă că agentul constatator a perceput şi direct, prin propriile simţuri, săvârşirea acestei fapte, şi nu doar prin intermediul înregistrării video, astfel că în favoarea petentului acţionează şi prezumţia de nevinovăţie instituită în materie contravenţională de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi de jurispru-denta C.E.D.O.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1848 din 25 mai 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată sub nr. 10929/302/CV/2008, recurentul D.R. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 294 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 10929/302/2008, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, cerând admiterea recursului şi anularea procesului-verbal contestat, iar în
subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment. In motivarea cererii, recurentul susţine că sentinţa recurată este nelegal şi netemeinică, întrucât prin aceasta a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 1580168 din 18 octombrie 2008, deşi acesta a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, întrucât au fost reţinute în sarcina sa 2 fapte contravenţionale şi s-a aplicat o singură sancţiune. Pe de altă parte, procesul-verbal menţionat este netemeinic, în opinia petentului, întrucât din planşele foto depuse la dosar de intimată în dovedirea faptei nu rezultă că petentul a depăşit coloana de maşini oprită la semafor, ceea ce de altfel nici nu a fost în intenţia sa, acesta dorind în realitate să efectueze virajul la stânga.
In recurs nu au fost administrate probe noi, iar intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 294 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 10929/302/2008, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului
Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurentul D.R. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 1580168 din 28 octombrie 2008, întocmit de intimată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie menţionat petcntul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 216 lei şi avertisment, precum şi reţinerea permisului de conducere, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că, la data de 28 octombrie 2008, a condus autovehiculul str. Spătaru Preda şi la intersecţia cu Calea Ferentari a efectuat manevra de depăşire a coloanei de vehicule aliate în aşteptare la culoarea roşie a semaforului electric, neavând asupra sa nici permisul de conducere sau vreun act de identitate.
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută a acestuia. Analizând temeinicia aceluiaşi proces-verbal, instanţa a înlăturat declaraţia martorului P.G., propus de către petent, cu motivaţia că susţinerile acestuia sunt nesincere şi vin în contradicţie chiar cu susţinerile petentului din plângere şi cu aspectele necontestate de acesta din procesul-verbal, precum şi planşele foto depuse de intimată ca neconcludente în ceea ce priveşte săvârşirea faptei. în acest context, întrucât, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie până la proba contrară, s-a apreciat că în speţă nu a fost făcută o astfel de probă care să răstoarne menţionata prezumţie, context în care procesul-verbal a fost considerat temeinic încheiat, iar plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând recursul declarat de petent împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că în speţă nu se confirmă încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât, astfel cum a menţionat şi instanţa de fond, agentul constatator a reţinut în sarcina petentului două fapte contravenţionale şi a aplicat două sancţiuni principale, respectiv amendă în cuantum de 216 lei şi avertisment.
însă, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod greşit prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este temeinic, având în vedere următoarele considerente: tribunalul, reanalizând actele dosarului, a reţinut că prin probele administrate în cauză de părţi nu s-a făcut dovada săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului, constând în încălcarea prevederilor art. 100 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, şi anume aceea de a fi depăşit coloana de maşini aflată în aşteptare la culoarea roşie a semaforului, în condiţiile în care din cuprinsul procesului-verbal reiese că „abaterea a fost filmată pe casetă video”, iar fotografiile depuse la dosar în acest scop de intimată sunt total neconcludente în dovedirea acestei fapte, nefiind vizibil nici măcar numărul de înmatriculare al maşinii fotografiate. Această împrejurare, coroborată cu susţinerile petcntului menţionate la rubrica „alte menţiuni” a procesului-verbal, unde se consemnează că „nu e adevărat”, precum şi cu susţinerile sale din plângere au condus tribunalul la concluzia că nu se poate reţine în mod temeinic împrejurarea că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, întrucât, în speţă, din menţiunile procesului-verbal nu rezultă că agentul constatator a perceput şi direct, prin propriile simţuri, săvârşirea acestei fapte, şi nu doar prin intermediul înregistrării video, astfel că în favoarea petcntului acţionează şi prezumţia de nevinovăţie instituită în materie contravenţională de art. 6 din Convenţie şi jurispru-denţa C.E.D.O.
În acest context, constatând încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul în baza art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 3041 C. proc. civ., a modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis în parte plângerea şi a înlăturat din procesul-verbal de contravenţie contestat măsura privind aplicarea amenzii în cuantum de 216 lei, precum şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, menţinând celelalte dispoziţii ale actului analizat.
