Potrivit articolului 6 alineat 1 litera „c” din O.U.G.nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, beneficiază de scutire de la plata impozitului-în condiţiile acestei legi-şi persoanele fizice autorizate.
Secţia comercială şi administrativ – Decizia civilă nr.565/13 martie 2006
Prin acţiunea înregistrată sub dosar nr.145/2005 al Tribunalului Hunedoara, reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, solicitând anularea Deciziei 85/2004 emisă de pârâtă şi a procesului-verbal 5885/30.04.2004 încheiat de Administraţia Finanţelor Publice Petroşani, precum şi exonerarea de la plata către buget a sumei de 169.634.831 lei.
A arătat că este persoană fizică autorizată, că deţine certificat în zonă defavorizată şi are dreptul la scutirea de la plata impozitului în baza OUG nr.24/1998.
Prin sentinţa nr.1138/CA/2005 a fost admisă în parte cererea formulată, s-au anulat în parte actele atacate, fiind menţinută în sarcina reclamantului obligarea la plata sumei de 4.228.778 lei, reprezentând obligaţii salariale, majorări şi penalităţi.
Tribunalul a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de scutirea de plata impozitului pe aferent anilor 1999-2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, care i-a adus critici de nelegalitate, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în întregime a acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile articolului 6 alineat 1 din OUG nr.24/1998, întrucât această ordonanţă nu reglementează în mod expres scutirea de la plata impozitului pe venit.
Recursul este nefondat.
Instanţa a dat o corectă interpretare a dispoziţiilor OUG nr.24/1998.
Astfel, art.6 alin.1 lit.”c” din OUG nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate prevede că şi întreprinzătorii particulari şi asociaţiile familiale autorizate conform Decretului-Lege nr.54/1990 beneficiază de scutire de plata impozitului.
Ori, câtă vreme în perioada supusă controlului singura formă de impozit pe care o datora reclamantul era impozitul pe venit, rezultă că legiuitorul a înţeles să-l scutească de la plata acestui tip de impozit, în condiţiile prevăzute de OUG nr.24/1998. A interpreta altfel textul de lege, înseamnă a goli de conţinut art.6 alin.1 lit.”c” din OUG nr.24/1998 în ce priveşte facilitatea acordată întreprinzătorilor particulari.
Urmare celor sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
