CURTEA DE APEL C O N S T A N Ţ A
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ, ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/CA
Şedinţa publică de la 08 Mai 2008
Pe rol soluţionarea recursului în contencios administrativ declarat de către recurenta reclamantăN. F.– cu domiciliul în sat E., com.B., judeţ C şi cu domiciliul ales la Cabinet av.I E. – C,_,_ .19B, .B, .2, .40, judeţ C, împotriva Sentinţei civilenr.1114/22 noiembrie 2007pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a în dosarnr(…), în contradictoriu cu intimata pârâtăAUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea G. nr.202, având caobiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat J. E. în substituire avocat I E., în baza delegaţiei de substituire nr.8/06.05.2008 pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispoziţiilor art.87 şi urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile,obiectul litigiului, menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual.
Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante N. F., având cuvântul învederează instanţei că, la fila 7 din dosarul nr(…) înregistrat pe rolul Tribunalul u i C o n s t a n ţ a reclamanta a depus precizări referitoare la faptul că, în conformitate cu art.14 din HG nr.386/25.04.2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în cadrul căreia este constituită Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a trecut din subordinea Cancelariei Primului Ministru, în subordinea şi structura Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Consideră că, instanţa de fond s-a pronunţat în hotărâre în contradictoriu cu Cancelaria Primului Ministru, persoană fără calitate procesuală activă în cauză, încălcând cadrul procesual, deşi reclamanta a precizat prin înscris şi prin avocat oral, încă de la data de 11.10.2007, modificările legislative intervenite prin HG nr.386/2007.
În temeiul art.3041Cod pr.civilă, solicită instanţei analizarea cauzei sub toate aspectele, deoarece instanţa de fond a apreciat că nu se poate substitui autorităţii administrative obligând-o să valideze Hotărârea nr.2295/2005 a Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr.9/1998, această atribuţie (de validare sau invalidare) aparţinând doar autorităţii administrative. A invocat pentru identitate de raţiune Decizia nr.XX/19.03.2007, prin care Inalta C de Casaţie şi Justiţie a dispus cu privire la competenţa instanţelor în materia Legii nr.10/2001, arătând că acestea nu se substituie autorităţilor publice în momentul în care dispun în soluţionarea contestaţiilor întemeiate pe această lege, restituirea imobilului în natură, iar interpretarea prin analogie şi pentru Legea nr.9/1998 constituie oricând unul dintre instrumentele de interpretare juridică.
Solicită instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalul u i C o n s t a n ţ a.
Curtea rămâne în pronunţare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată
la Curteade A p e l C o n s t a n ţ a – Secţia contencios administrativ sub nr. 5060/36/18.10.2006 reclamanta N. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru obligarea pârâtei la validarea Hotărârii nr. 32295/19.10.2005, emisă de Consiliul Judeţean pentru aplicarea legii 9/1998 C.
Motivând acţiuneareclamanta învederează în esenţă că, a formulat la 08.10.2004 cerere pentru acordarea de despăgubiri în temeiul legii 9/1998, solicitând totodată, repunerea în termenul legal pentru formularea unei astfel de cereri, pe care a înaintat-o Comisiei Judeţene C spre soluţionare.
Iniţial cererea nr.1511/L/8.10.2004 i-a fost respinsă reclamantei ca nefiind formulată în termenul prevăzut de lege prin Hotărârea 2239/24.12.2004 pe care reclamanta a atacat-o în instanţă.
Se arată că, pe parcursul soluţionării contestaţiei la Tribunalul C o n s t a n ţ a, termenul de formulare a cererilor de despăgubiri a fost prelungit prin Legea 97/2005.
Ca efect al noii reglementări, soluţionarea cererii iniţiale de repunere în termen, a rămas fără obiect, astfel că, la data de 22.04.2005 reclamanta a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. 1495/L/22.04.2005.
Prin Hotărârea 2295/19.10.2005 Consiliul Judeţean C a revocat Hotărârea 2239/24.12.2004 şi a aprobat cererea formulată ulterior sub nr. 1495/L/22.04.2005.
În aceste condiţii, Hotărârea 2295/19.10.2005 a fost înaintată B. care până în prezent nu a procedat la validarea sa, împrejurare de fapt urmare căreia reclamanta apreciază în sensul unui refuz nejustificat, formulând prezenta acţiune.
În drept invocă art.1 alin.2, art. 10 alin. 3, art. 11,art. 18 din Legea 544/2004, Legea 23/2004, Decizia 379/2005 a Primului Ministru.
PrinSentinţa civilă 845/CA/11.12.2006Curtea de A p e l C o n s t a n ţ a – Secţia contencios administrativ, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în esenţă, următoarele:
Prin hotărârea nr.2295/19.10.2005 Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C a aprobat cererea formulată de reclamantă şi a propus acordarea compensaţiilor băneşti moştenitorilor defunctului D. U., în valoare totală de 1.923.115.040 lei.
Hotărârea a fost înaintată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, spre validare.
Deşi reclamanta a făcut demersuri în scopul obţinerii ordinului de validare i s-a răspuns că acesta sau cel de invalidare va fi comunicat la domiciliul beneficiarilor, întârzierea fiind determinată de analiza laborioasă pe care o presupune analiza dosarului.
Motivat de faptul că la mai mult de un an de la emiterea hotărârii de către Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C, pârâta nu a soluţionat cauza, reclamanta a investit Curtea de A p e l C o n s t a n ţ a ca instanţă de contencios administrativ cu soluţionarea unei cauze având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept, solicitând, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la validarea hotărârii emise la 19.10.2005.
Conform dispoziţiilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Punctul 2 al art.2 din lege menţionează că se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
În speţă, a arătat reclamanta că nu poate fi luat în considerare drept motiv temeinic „complexitatea cauzei” situaţie în care apreciază că refuzul este nejustificat.
Analizând solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la validarea hotărârii Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C ca urmare a constatării îndeplinirii a caracterului nejustificat al acestui refuz, prin prisma unei interpretări sistematice dar şi teleologice a dispoziţiilor legale amintite din Legea contenciosului-administrativ, Curtea reţine că cererea nu este întemeiată.
Aceasta pentru că, în cauză nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri în termen a declarat recurs reclamanta, astfel că, prindecizia 2233/26.04.2007pronunţată deÎ n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie– Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr(…), s-a admis recursul, a casată sentinţa atacată şi s-a trimis dosarul spre competentă soluţionare la Tribunalul C o n s t a n ţ a ca instanţă de contencios administrativ.
Pentru a aprecia de această manieră, instanţa supremă reţine în esenţă că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.7 al.4 din Legea nr.9/1998 republicată, ce este o lege specială în materia acordării de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării T r a t a t u l u i d e l a Craiova din 07 septembrie 1940 şi, ca atare, litigiul trebuia soluţionat, în primă instanţă, de către tribunalul în raza căruia domiciliază reclamanta.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, astfel că, prindecizia nr. 3119/19.06.2007pronunţată deÎ n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie– Secţia contencios administrativ şi fiscalîn dosar nr(…), se respinge contestaţia în anulare ca neîntemeiată, reţinându-se în esenţă că, în speţă nu sunt incidente disp.art.318 teza I Cod pr.civilă, neexistând o greşeală materială în sensul acestor dispoziţii, în condiţiile în care contestaţia în anulare are motive strict determinate şi limitativ prevăzute pentru retractarea hotărârii.
Primind cauza spre competentă soluţionare,Tribunalul C o n s t a n ţ a procedează la înregistrarea acesteia sub nr.8795/118/10.09.2007, pentru ca la data de 11.10.2007 reclamanta să-şi fi modificat cadrul procesual faţă de dispoziţiile HG 386/2007 şi HG 1068/2007, în sensul că solicită să se judece în contradictoriu cu A.N.R.P.
De asemenea, solicită obligarea pârâtei la emiterea hotărârii de validare sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul art. 18 alin. 6 din Legea 262/2006 solicită instanţei de a stabili prin dispozitiv obligarea pârâtei de a executa hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă în termen de 30 de zile atât în privinţa emiterii hotărârii cât şi de plată efectivă a sumei stabilită cu titlu de despăgubiri şi penalităţi de întârziere, stabilirea în sarcina Preşedintelui A.N.R.P. a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în executarea hotărârii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
PrinSentinţa civilă nr.1114/22 noiembrie 2007Tribunalul C o n s t a n ţ a – Secţia contencios administrativ şi fiscal respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând în esenţă următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2295/19.10.2005 Consiliul Judeţean C a aprobat cererea formulată de reclamantă în baza Legii 9/1998 şi a propus acordarea compensaţiilor băneşti în valoare de 1.923.115.040 lei.
Prin Hotărârea nr. 2295/19.10.2005 Consiliul Judeţean C a aprobat cererea formulată de reclamantă în baza Legii 9/1998 şi a propus acordarea compensaţiilor băneşti în valoare de 1.923.115.040 lei.
Hotărârea a fost înaintată pârâtei în vederea validării acesteia.
Deşi reclamanta a făcut demersuri către pârâtă în vederea obţinerii ordinului de validare aceasta i-a răspuns că întârzierea este determinată de analiza laborioasă a dosarului şi că i se va comunica ordinul de validare/invalidare.
Reţine instanţa că, întrucât reclamanta se consideră persoană vătămată în înţelesul Legii 554/2004 iar refuzul pârâtei constituie un refuz nejustificat, aceasta a formulat prezenta acţiune.
Potrivit art. 7 din Legea 9/1998 aflat în vigoare la data formulării acţiunii, comisia centrală în cel mult 60 de zile va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a Municipiului B. Împotriva hotărârilor comisiei centrale se poate adresa instanţa de contencios administrativ în 30 de zile de la comunicare.
Prin OUG 25/18.04.2007 intrată în vigoare la 23.04.2007 s-a înfiinţat A.N.R.P. ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea M.E.F.
Conform art.6 alin.7 din OUG nr.25/18.04.2007 prin decizie, vicepreşedintele A.N.R.P. dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu Legea 9/1998, stabilite prin hotărâre de comisiile judeţene sau ale Municipiului B.
Hotărârile Comisiei Judeţene sau ale Municipiului B care nu întrunesc condiţiile cerute de lege, vor fi invalidate prin decizie motivată şi trimise în vederea emiterii unei noi hotărâri.
Deciziile de plată, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunică beneficiarilor şi pot fi atacate în 30 de zile la instanţa de contencios administrativ.
În speţă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la validarea Hotărârii 2295/19.10.2005 a Consiliului Judeţean C.
Instanţa de fond apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât faţă de dispoziţiile legale aflate în vigoare la data formulării acţiunii, respectiv art. 7 din Legea 9/1998, instanţa nu se poate substitui autorităţii şi să dispună obligarea la validarea hotărârii, întrucât acest atribuit revine pârâtei care poate valida sau invalida hotărârea.
Mai mult din prisma dispoziţiilor legale aflate în vigoare la data pronunţării prezentei sentinţe civile vicepreşedintele A.N.R.P. poate emite dispoziţii de plăţi, decizie de invalidare, decizie de soluţionare a contestaţiilor.
Se reţine că, potrivit art. 18 din Legea 554/2004 instanţa poate să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, însă nu poate obliga autoritatea să soluţioneze cererea reclamantei într-un anumit fel respectiv a valida hotărârea Comisiei Judeţene C, întrucât s-ar substitui autorităţii.
Împotriva celei din urmă hotărâri, în termen a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.304 pct.7 şi 9 Cod pr.civilă cu referire la art.3041Cod pr.civilă, cu următoarea motivaţie în esenţă:
– încă de la data de 11.10.2007 a precizat în scris, şi oral prin avocat, faptul că, urmare modificărilor legislative intervenite prin HG nr.387/2007 şi HG nr.1068/2007, înţelege să se judece cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, solicitând validarea Hotărârii nr.2295/2005 a Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 şi, cu toate acestea acţiunea a fost soluţionată în contradictoriu cu Cancelaria Primului Ministru, persoană fără calitate procesuală activă în această cauză;
– în mod greşit instanţa de fond a dispus în sensul respingerii acţiunii cu motivaţia că, nu se poate substitui autorităţii administrative, obligând-o să valideze hotărârea, această atribuţie – de validare sau invalidare – aparţinând doar autorităţii administrative, atât timp cât, instanţa supremă a statuat prin decizia sa obligatorie o astfel de modalitate în rezolvarea situaţiei create;
– se solicită instanţei de recurs a observa că, nu s-a contestat valoarea de refuz nejustificat a adresei de răspuns a pârâtei – adresa nr.9209 din 24.10.2006 emisă de B. – astfel că, hotărârea instanţei de fond este nu doar lipsită de temei legal, dar şi nemotivată.
Cauza a fost înregistrată pe rolulCurţii de A p e l C o n s t a n ţ a sub nr.8795/118/24.03.2008,pentru ca urmare cererii de preschimbare a primului termen de judecată formulată de reclamantă în temeiul art.153 Cod pr.civilă, prinîncheierea pronunţatăîn Camera de Consiliu în şedinţa publică din 05 mai 2008,să se fi dispus preschimbarea termenului de judecată dispus aleatoriu pentru data de 22 mai 2008, la o dată mai apropiată, respectiv 08.05.2008, prin admiterea cererii ca fondată, cu motivaţia cuprinsă în încheierea existentă la dosar (fila 14).
Examinând actele şi lucrările dosaruluiprin perspectiva susţinerilor recurentei, coroborate cu dispoziţiile legale cuprinse în HG nr.386/2007 cu referire la HG nr.1068/2007,Curtea apreciază în sensul admiterii recursuluiconform art.312 al.2 cu referire la art.312 al.3 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Hotărârea a fost înaintată pârâtei în vederea validării.
Deşi reclamanta a făcut demersuri către pârâtă pentru obţinerea ordinului de validare, aceasta i-a răspuns că întârzierea este determinată de analiza laborioasă a dosarului şi că i se va comunica ordinul de validare/invalidare.
Întrucât reclamanta s-a considerat persoană vătămată într-un drept al său, în înţelesul Legii 554/2004, iar pârâta refuză nejustificat a valida/invalida Hotărârea nr.2295/19.10.2005 emisă de Consiliul Judeţean C – Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a formulat prezenta acţiune.
În cursul judecăţii cauzei, mai precis la data de11.10.2007, reclamanta N. F.precizează în scris(fila 7-8 dos(…)) urmare a modificărilor legislative intervenite prin HG nr.386/2007 şi HG nr.1068/2007 că înţelege a se judeca în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998.
Este fără putinţă de tăgadă că, prinart.14 din HG nr.386/25.04.2007Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în cadrul căreia este constituită Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a trecut din subordinea Cancelariei Primului Ministru, în structura Ministerului Economiei şi Finanţelor, devenind instituţie publică ce are în prezent personalitate juridică.
La rândul său, HG nr.361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea B. a fost modificată prin apariţiaHG nr.1068/05 septembrie 2007, care în art.1 al.1prevede„Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, denumită în continuare autoritate, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor, înfiinţată prin preluarea activităţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului Ministru”.
În aceste condiţii, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru, persoană fără calitate procesuală în această cauză,încălcând principiul disponibilităţiirecunoscut părţii în procesul civil şi care constă în posibilitatea părţilor de a dispune de obiectul procesului – dreptul material, precum şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept – dreptul procesual.
S-a încălcatde către instanţă cu prilejul soluţionării cauzeidreptul părţii de a determina limitele cererii de chemare în judecatăsau ale apărării, mai precis cadrul procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la obiect – pretenţia concretă dedusă judecăţii – şi la părţi – persoanele între care există raportul juridic litigios – ce sunt fixate de către reclamant.
Într-o atare situaţie, şi având în vedere disp.art.129 al.6 Cod pr.civilă conform cu care, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, instanţa neputând depăşi limitele obiectului fixat de reclamant, văzând şi dispoziţiile art. 312 al.2 cu referire la art.312 al.3 Cod pr.civilă, Curtea admite recursul, dispunând casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe – Tribunalul C o n s t a n ţ a – Secţia contencios administrativ.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanţa urmează a avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulîn contencios administrativ declarat de către recurenta reclamantăN. F.– cu domiciliul în sat E., com.B., judeţ C şi cu domiciliul ales la Cabinet av.I E. – C,_,_ .19B, .B, .2, .40, judeţ C, împotriva Sentinţei civilenr.1114/22 noiembrie 2007pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a în dosarnr(…), în contradictoriu cu intimata pârâtăAUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea G. nr.202.
Caseazăhotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 08 mai 2008.
