CURTEA DE APEL PLOIEŞTI
SECTIA COMERCIALĂ ŞI DE ADMINISTRATIV
SENTINŢA NR. 116
Şedinţa publică din data de 5 mai 2008
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele: H. T. şi D. F., domiciliate în P,_, cod poştal_ , în contradictoriu cu pârâţii: AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR- SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, cu sediul în B, sector 1,_, cod poştal_ şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR B, cu sediul în(…), sector 5.
Acţiunea scutită de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns: avocat S. S. reprezentând reclamantele H. T. şi D. F., lipsă fiind pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor- Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor B.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că dosarul se află la al 4-lea termen de judecată şi faptul că lipsesc relaţiile solicitate de la pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor- Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003,cât şi răspunsurile la interogatoriu, după care:
Avocat S. S. pentru reclamantele H. T. şi D. F., faţă de lipsa răspunsurilor la interogatoriu solicită a se face aplicaţiunea art. 225 c.p.civ.
La solicitarea instanţei, avocat S. S., arată că reclamantelor nu le-au fost acordată prima tranşă din despăgubire, după care alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declaraţiile reclamantelor că alte cereri nu mai au de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond avocat S. S. pentru reclamantele H. T. şi D. F., arată că Statul Român şi-a asumat obligaţia de a plăti unor cetăţeni despăgubirii pentru bunurile abandonate în E..
Prin hotărărea nr. 146/2007 a Comisiei Judeţene P de Aplicare a Legii 290/2003, s-a constituit în favoarea reclamantelor un drept de creanţă împotriva Statului Român de 222.697 lei. Din practiva CEDO în cauzele împotriva României,
s-a arătat că « refuzul autorităţilor de a plăti despăgubiri datorate, constituie o atingere adusă drepturilor ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. »
Faţă de acestă situaţie şi în raport de înscrisurile aflate la dosar solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor- Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 şi Statul Român, ca în temeiul disp. art. 10 alin.2 din Legea 290/2003 modificată, rap. la art. 18 alin.5 lit. c şi alin.6 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290 /2003, să plătească în solidar celor două reclamante suma de 222.697 lei, după cum urmează:
– în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a horârârii suma de 89.078,80 lei (40%).
– până cel mai tărziu la data de 15.02.2009, cea de a doua tranşă în sumă de 133.618,20 lei (60%).
Solicită actualizarea sumelor din prima tranşă de plată cu dobânda legală comunicată de , pentru perioada din 15.02.2008 şi până la plata efectivă.Precizează că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor- Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003, nu are patrimoniu nici buget, acesta este motivul pentru care a chemat în judecată şi Statul Român. Solicită obligarea pârâţilor la executarea în termen a plăţii, în condiţiile art.110 alin.3 c.p.civ. pentru a evita pagubele însemnate ce le-au suferit reclamantele prin întărziere în executare.
Depune la dosar practică judiciară şi concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra acţiunii în contencios administrativ constată:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr(…) reclamantele D. F. şi H. T. au chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând să fie obligaţi în solidar cei doi pârâţi să le plătească în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii suma de 89.078,80 lei reprezentând 40 % din despăgubirile ce li se cuvin conform Legii 290/2003, suma de 133.618,2 reprezentând 60% din aceleaşi despăgubiri până cel mai târziu la data de 15 februarie 2009, să se dispună actualizarea sumelor din prima tranşă de plată cu dobânda legală comunicată de BNR începând cu data de 15 februarie 2008 şi până la plata efectivă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că cele două reclamante au solicitat despăgubiri pentru bunurile lor rămase în E., urmare stării de război şi aplicării Tratatului de E. semnat la E. la 10 februarie 1947, iar Comisia Judeţeană P de aplicare a Legii 290/2003 a aprobat această cerere prin Hotărârea 146/2007, stabilind valoarea despăgubirilor la 222.697 lei, s-a înaintat către A.N.R.P. cererea de efectuare a plăţii încă din 15 februarie 2007, plata urma să se facă eşalonat, în două tranşe, respectiv 40% până la 15 februarie 2008 şi 60% până la 15 februarie 2009, însă, deşi primul termen s-a împlinit, pârâta nu a efectuat plata, apreciind cele două pârâte că acesta reprezintă refuz de efectuare a unei operaţiuni administrative.
La data de 12 martie 2008, pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât compensaţiile băneşti stabilite prin Hotărârea Comisiei Judeţene ori a Municipiului B pentru aplicarea Legii 290/2003 se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, însă, în cursul anului 2007 au fost alocate sume numai pentru plata primelor tranşe din hotărârile considerate restante, respectiv a căror plată nu a fost efectuată în cursul anului 2006 (fila 10 şi 11).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei A.N.R.P., care nu a remis instanţei răspunsurile la termenul din 21 aprilie 2008 şi la cel din 5 mai 2008, urmând a se face aplicaţia art. 225 C.pr.civilă. De asemenea, instanţa a solicitat din oficiu acestei instituţii să facă dovada plăţii primei tranşe din despăgubirile acordate reclamantelor, aşa cum a susţinut în întâmpinare, însă B. nu s-a conformat acestei solicitări, la termenele ulterioare celui din 21 martie 2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Hotărârea 146 din 9 februarie 2008 emisă de Comisia Judeţeană P de aplicare a Legii 290/2003 a fost aprobată cererea privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile abandonate în E. formulată de reclamantele H. T. şi D. F., s-a stabilit o valoare totală de 222.697 lei reprezentând despăgubiri pentru terenuri, culturi, casă, anexe, şi teren aferent, hotărârea rămânând definitivă, întrucât nu a fost contestată de cele două reclamante.
Această hotărâre a fost înaintată pârâtei B., ce are personalitate juridică conform art. 17 din HG 57/2008, ce a modificat HG 361/2005, prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003, iar serviciul constituit în cadrul acestei instituţii pentru aplicarea Legii 290/2003 are ca atribuţii legale, printre altele, plata despăgubirilor băneşti acordate şi solicitate conform actului normativ precizat.
Potrivit art. 18 alin.5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, aşa cum au fost modificate prin HG 57/2008, plata compensaţiilor băneşti stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene pentru aplicarea Legii 290/2003 se achită beneficiarilor în cele trei modalităţi enumerate de textul de lege, în ceea ce priveşte pe reclamante, fiind aplicabilă modalitatea precizată la literac, respectiv în două tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an şi 60% în anul următor, cuantumul despăgubirilor acordate depăşind 100.001 lei.
Deşi, cele două reclamante au solicitat efectuarea plăţii sumei stabilite prin Hotărârea 146 din 9 februarie 2008, depunând cerere la B. la data de 15 februarie 2007 (fila 5), în termenul de un an prevăzut de Normele metodologice, ce s-a împlinit la 15 februarie 2008 pârâta nu a îndeplinit obligaţia legală ce îi incumba, la această dată creanţa beneficiarelor despăgubirilor este exigibilă, astfel că, acestea sunt îndreptăţite să primească efectiv sumele acordate, respectiv prima tranşă de 40%.
Pârâta B. este organ de specialitate al Administraţiei Publice Centrale în subordinea Cancelariei Primului Ministru, acţionând în calitate de reprezentat al puterii statale, actele sale sunt considerate ale Statului Român, care garantează pentru corectă aplicare a hotărârilor emise în numele său, iar în litigiile ce au ca obiect drepturi patrimoniale, statul este reprezentat în instanţă prin M.E.F., astfel că, obligaţia de plată a creanţei pe care reclamantele o au împotriva Statului Român nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acţiunile întreprinse în mod concordant de către cele două pârâte, aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor privind plata despăgubirilor celor două reclamante incumbându-le pârâţilor în mod solidar.
Apărarea pârâtei B., potrivit căreia nu s-a efectuat plata, întrucât nu au fost aprobate în alcătuirea bugetului MEF sume cu această destinaţie, pentru hotărâri emise în anul 2007, ci doar pentru cele restante din 2006, urmează a fi înlăturată ca nedovedită, celor doi pârâţi revenindu-le obligaţia legală de a efectua plata despăgubirilor în modalităţile stabilite de Normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003 şi de a asigura sumele necesare prin propunerea şi alocarea cu această destinaţie în bugetul MEF.
Nici apărarea potrivit căreia prima tranşă de 40% din despăgubirile acordate a fost plătită prin Hotărârea 2/2006 nu poate fi primită de către instanţă, întrucât nu are suport probator, iar respectiva hotărâre la care face referire B. a fost emisă înainte de 9 februarie 2007, dată la care s-a stabilit dreptul la despăgubiri a lui H. T. şi D. F..
Având în vedere că plata primei tranşe de 40% din valoarea despăgubirilor acordate conform Legii 290/2003 celor două reclamante a devenit exigibilă la data de 15 februarie 2008, iar pârâtele nu au îndeplinit obligaţiile legale ce le incumbau, prin neplată, cele două reclamante au fost prejudiciate, acestea sunt îndreptăţite a fi îndestulate atât cu suma ce reprezintă creanţa, cât şi cu valoarea reactualizată a acesteia, conform dobânzii BNR din 15 februarie 2008, potrivit dispoziţiilor OG 9/2000, dobândă ce curge de la data exigibilităţii, 15.02.2008 şi până la data plăţii efective.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect plata celei de a doua tranşe de 60% din suma stabilită prin Hotărârea 146/2007, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 110 C.pr.civilă, Curtea constată că această sumă devine exigibilă la 15 februarie 2009, astfel că, în prezent cele două reclamante nu au suferit nici un prejudiciu, neputând fi anticipată neîndeplinirea obligaţiei legale la termen. Este adevărat că această cerere are caracter preventiv, potrivit temeiului de drept indicat, însă, acest text de lege este aplicabil situaţiilor expres enumerate, respectiv pentru predarea unui bun imobil la împlinirea termenului de locaţiune, pentru executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestaţii periodice, ori, a unor obligaţiuni, însă, în cauza de faţă nu se poate concluziona că pârâtele nu vor îndeplini obligaţia de plată a celei de a doua tranşe din despăgubirile stabilite în favoarea lui D. F. şi H. T. la termenul legal stabilit şi că, prin această neplată, s-ar cauza o pagubă însemnată celor două reclamante, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 110 C.pr.civilă, cererea urmând a fi respinsă. Mai mult decât atât, în situaţia în care pârâta A.N.R.P. nu va îndeplini obligaţia de plată la data la care devine exigibilă, cele două reclamante sunt îndreptăţite să primească desdăunări egale cu dobânda practicată de B.N.R., conform OG 9/2000.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin neplata la termenul de 15 februarie 2008 a primei tranşe de 40% din despăgubirile stabilite conform Legii 290/2003 în favoarea celor două reclamante, acestea au fost vătămate în drepturile lor, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, acţiunea este întemeiată în parte, urmând să fie admisă ca atare şi obligate cele două pârâte în solidar să plătească această creanţă, ce va fi reactualizată cu dobânda BNR de la data exigibilităţii, începând cu această dată şi până la cea a plăţii efective. De asemenea, în conformitate cu art.24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, instanţa va stabili ca plata să se efectueze în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, iar capătul de cerere având ca obiect plata celei de a doua tranşe de 60% la data de 15 februarie 2009, urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Totodată, în baza art. 274 C.pr.civilă se va lua act că cele două reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele H. T. şi D. F., domiciliate în P,_, cod poştal_ , în contradictoriu cu pârâţii: AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR- SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, cu sediul în B, sector 1,_, cod poştal_ şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR B, cu sediul în(…), sector 5.
Obligă pârâţii în solidar să plătească reclamantelor în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, prima tranşă de 40% din suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea Comisiei Judeţene P, nr.146/2007, ce va fi reactualizată cu dobânda BNR din 15 februarie 2008, începând cu această dată, până la data plăţii efective.
Respinge capătul de cerere având ca obiect plata celei de a doua tranşe de 60% din aceeaşi sumă, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2008.
