Neangajarea răspunderii patrimoniale a autorităţii publice pentru prejudiciul moral, cât timp persoana nu a îndeplinit obligaţiile impuse de certificatul de urbanism
Legea nr. 554/2004 Legea nr. 50/1991
1. Reclamantul a obtinut un certificat de urbanism în care au fost mentionate anumite condiţii pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Unele dintre aceste cerinţe au fost considerate nejustificate de către reclamant şi nu au fost îndeplinite. De asemenea,
reclamantul a edificat în parte locuinţa fără a deţine autorizaţia de construire obligatorie, conform Legii nr. 50/1991.
Ca urmare a neîndeplinirii tuturor condiţiilor stabilite în certificatul de urbanism, autoritatea publică locală, în mod corect, a refuzat eliberarea autorizaţiei de construire.
2. Reclamantul a solicitat daune morale din cauza refuzului nejustificat al Primarului de a-i elibera autorizaţie de construcţie. Din probele administrate nu rezultă un astfel de refuz, având în vedere că acesta nu a respectat toate cerinţele impuse de certificatul de urbanism.
3. Nu se poate angaja răspunderea patrimonială a autorităţii publice pentru refuzul nejustificat de eliberare a unei autorizaţii de construire, câtă vreme reclamantul nu a depus cererea şi înscrisurile cerute în acest sens, dar în mod justificat fie nu i s-a răspuns, fie acest răspuns a fost negativ.
C.A. Suceava, s. corn., de cont. adm. şi fisc., decizia nr. 154 din 29 ianuarie 2009,
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamantul Z.V., în contradictoriu cu Primarul comunei M., judeţul Suceava, a solicitat amendarea acestuia cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în a sentinţei nr. 405/22.02.2007 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1409/11.10.2007 a Curţii de Apel Suceava, cât şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale, daune morale şi cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 405/22.02.2007 a Tribunalului Suceava, pârâta Primăria comunei M. – prin primar – a fost obligată să-i elibereze autorizaţia de construire, hotărârea fiind rămasă definitivă şi irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtă prin decizia nr. 1409/11.10.2007 a Curţii de Apel Suceava, dar, cu toate acestea, nici până în prezent nu i s-a eliberat autorizaţia de construcţie, motiv pentru care a suferit prejudicii materiale şi morale.
Prin sentinţa nr. 184/03.07.2008 a Tribunalului Suceava s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus aplicarea pârâtului a amenzii de 20% din salariul minim brut pe fiecare zi de întârziere până la executarea sentinţei nr. 405/22.02.2007 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă. Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 700 lei despăgubiri şi 344 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestci soluţii au formulat recurs ambele părţi, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1988/86/2008 din
11.12.2008.
în motivarea recursului, reclamantul Z.V. a arătat că cererea sa a fost admisă doar în parte, fiind respinsă nejustificat cererea de acordare de daune morale, daune cuvenite datorită sentimentelor de frustrare şi neputinţă faţă de autorităţile locale pe care le-a sesizat.
In motivarea recursului promovat de primarul comunei M. s-a arătat că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantului privind refuzul nejustificat de a-i elibera autorizaţia de construire, aceasta fiind făcută conform dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 154/29.01.2009, a respins ca nefondat recursul reclamantului, a admis recursul pârâtului, a modificat sentinţa şi în rejudecare a respins acţiunea ca nefondată, reţinând următoarele:
Reclamantul a solicitat daune datorită refuzului nejustificat al Primarului comunei M. de a-i elibera autorizaţie de construcţie.
Din înscrisurile prezentate la dosar nu rezultă un astfel de refuz.
In fond, reclamantului i s-a eliberat un certificat de urbanism în care au fost menţionate anumite condiţii pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Unele dintre aceste cerinţe au fost considerate nejustificate
de către reclamant. In aceste condiţii, însă, calea de urmat de către reclamant nu era aceasta, ci demonstrarea nelegalităţii obligării la emiterea acelui aviz.
Pe de altă parte, nu trebuie omisă nici atitudinea reclamantului, care a edificat în parte locuinţa fară a deţine autorizaţie de construire obligatorie, conform Legii nr. 50/1991.
Concluzionând, în cauză nu este vorba de refuzul eliberării unei autorizaţii de construire, câtă vreme reclamantul nu a depus cererea şi înscrisurile cerute în acest sens, dar fie nu i s-a răspuns, fie acest răspuns a fost negativ în mod justificat.
în aceste condiţii, Curtea a apreciat că recursul promovat de pârâtul L.D., primarul comunei, este întemeiat conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., motiv pentru care l-a admis, urmând a modifica hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată, în ceea ce priveşte recursul reclamantului privind daunele morale, acesta a fost respins drept consecinţă a respingerii cererii sale.
