C.A. Ploieşti, nr. 358 din 28.03.2007
În vederea asigurării integrării cu şanse egale în viaţa socială, copii cu beneficiază de asistent personal. Acesta este în principal dreptul asigurat de legiuitor pentru aceşti copii. Ca alternativă, părinţii pot opta pentru primirea unei indemnizaţii.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1670 din 23 iunie 2006, reclamanta Ş.C.E a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Pietroasele, judeţul Buzău, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ înregistrat sub nr. 1797 din 18 mai 2006 şi obligarea pârâtei la încheierea unui contract individual de muncă pentru calitatea de asistent personal al minorului Ş.A.A., persoană cu handicap grav, cu un salariu calculat în raport de dispoziţiile legale privind salarizarea asistentului social debutant din unităţile bugetare.Reclamanta arată că, prin cererea înregistrată sub nr. 1797 din 5 mai 2006, a solicitat pârâtei aplicarea dispoziţiilor cuprinse în art. 31 din O.U.G. nr. 102/1999, însă aceasta a refuzat recunoaşterea dreptului evocat.În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 102/1999.Pârâta Primăria comunei Pietroasele a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate. Au fost invocate excepţiile lipsei procedurii prealabile şi tardivităţii. Se susţine că întrucât obiectul plângerii îl constituie dispoziţia Primarului nr. 33 din 31 ianuarie 2005, rezultă că, în raport de aceasta, reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispoziţia art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, pârâta consideră că acţiunea reclamantei a fost introdusă cu mult peste termenul de 6 luni, calculat de la data emiterii dispoziţiei invocate.În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-119 C. proc. civ. şi art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 554/2004.După analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău a pronunţat sentinţa nr. 2903 din 4 decembrie 2006, prin care a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi tardivităţii invocate de pârâta Primăria comunei Pietroasele, judeţul Buzău, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. şi a obligat pârâta să încheie cu reclamanta un contract individual de muncă pentru calitatea de asistent personal al minorului Ş.A.A., persoană cu grad de handicap grav, cu un salariu calculat în raport de dispoziţiile legale privind salarizarea asistentului social debutant din unităţile bugetare.Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Primăria comunei Pietroasele, considerând-o netemeinică şi nelegalăAnalizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041C. proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:Primul motiv de recurs care se referă la faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii reclamantei de anulare a actului administrativ nr. 1797 din 18 mai 2006, este nefondat, având în vedere că prin acest act a fost îndeplinită procedura prealabilă a introducerii cererii de chemare în judecată. Astfel, adresa nr. 1797/18.05.2006 conţine refuzul Primăriei Comunei Pietroasele de a aproba cererea reclamantei de a fi încadrată ca asistent personal pentru propriul fiu. Chiar dacă, din eroare s-a solicitat anulare acestui „act administrativ”, instanţa, calificând corect obiectul cererii de chemare în judecată, s-a pronunţat strict asupra obiectului ei şi nu asupra răspunsului recurentei. Mai mult decât atât, recurenta nici nu justifică un interes în anularea adresei cu nr. 1797 din 18 mai 2006.Cu privire la respingerea excepţiilor lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii, Curtea constată că în mod corect prima instanţă le-a respins, având în vedere că reclamanta s-a adresat iniţial Primăriei Comunei Pietroasele şi după aceea instanţei de judecată. Excepţia tardivităţii este, de asemenea, nefondată faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în care se arată că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii. Din aceste dispoziţii legale rezultă că termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni şi nu de 30 de zile cum greşit a apreciat recurenta. Adresa numărul 1797 din 18 mai 2006 constituie răspunsul recurentei faţă de solicitarea reclamantei-intimate, deci procedura prealabilă întocmită de aceasta. Dispoziţia nr. 33 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primarul Comunei Pietroasele nu are o legătură directă cu prezenta cauză, fiind un act administrativ individual ce exprima opţiunea reclamantei de la acel moment.Potrivit art. 18 lit. f) din O.U.G. nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, „în vederea asigurării integrării cu şanse egale în viaţa socială, copii cu handicap beneficiază de asistent personal pentru copilul cu handicap grav, angajat de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul Inspectoratului de stat teritorial, pentru persoanele cu handicap, pe baza recomandărilor anchetei sociale de către o comisie din cadrul compartimentului specializat al primăriei, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa copilul cu handicap, părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizaţii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unităţile bugetare sau pentru asistent personal”.Invocă recurenta în mod nefondat că instanţa de judecată nu a dat interpretarea justă normei de drept aplicabile în cauză şi nu a făcut interpretarea gramaticală a articolului de lege invocat.Or, din conţinutul dispoziţiilor legale menţionate rezultă că, în vederea asigurării integrării cu şanse egale în viaţa socială, copii cu handicap beneficiază de asistent personal. Acesta este în principal dreptul asigurat de legiuitor pentru aceşti copii. Ca alternativă, părinţii pot opta pentru primirea unei indemnizaţii.Pe de altă parte la art. 31 din O.U.G. nr. 102/1999 sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile asistentului personal, însă din toate aceste dispoziţii legale nu rezultă interdicţia ca un părinte să poată fi încadrat ca asistent personal pentru îngrijirea propriului copil. Recurenta interpretează greşit atunci când susţine că între asistenţi personali şi părinţi se face distincţie.Astfel, este evident că sunt două calităţi diferite însă din întreg actul normativ supus discuţiei nu rezultă o interdicţie ca o persoană, părinte al unui copil cu handicap, să poată îndeplini şi calitatea de asistent personal al propriului copil.Mai mult decât atât, alin. (2) al art. 31 din O.U.G. nr. 102/1999 arată că în anumite cazuri asistentul personal nu poate fi angajat decât cu acordul familiei sau al susţinătorilor legali. Rezultă de aici că legiuitorul a dorit implicarea familiei în supravegherea şi asistenţa acestor copii. Pe de altă parte textul de lege menţionat mai sus nu vorbeşte de o pregătire specială pe care trebuie să o aibă asistentul personal.Nefondat este şi motivul de recurs privind imposibilitatea încheierii contractului individual de muncă, ca urmare a opţiunii de plată a indemnizaţiei.Aşa cum am arătat dreptul principal de care beneficiază copilul cu handicap este asistentul personal. Chiar dacă la un moment dat s-a exprimat o opţiune în sensul primirii indemnizaţiei, nimic nu împiedică pe beneficiar (reclamantă ) să revină asupra solicitării sale. Nu înseamnă că le va primi pe amândouă, întrucât la momentul încheierii contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei se va stopa, urmând a se primi un salariu conform dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 102/1999.Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 3041şi art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
