Prin sentinţa civilă nr. 347/CA din 30.04.2008 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de administrativ s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Braşov prin reprezentant Aristotel Căncescu în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Braşov şi în consecinţă a obligat pârâtul Primarul Municipiului Braşov să elibereze reclamantei autorizaţie de construire pentru reabilitarea , amenajarea şi refuncţionalizarea complexului de agrement Tâmpa situat în Braşov str. Tiberiu Brediceanu , nr. 5.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
In virtutea dreptului de proprietate asupra imobilului – construcţie – situat in Braşov, Str. Aleea Tiberiu Brediceanu, Nr. 5, înregistrat in CF 30063, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 04.07.2003, Judeţul Braşov, prin reprezentant legal, a solicitat la data de 14.04.2006 Primarului Mun. Braşov, emiterea certificatului de urbanism pentru imobilul menţionat. În urma acestui demers, a fost obţinut certificatul de urbanism nr. 1676/10.05.2006. Ulterior, s-a solicitat eliberarea autorizaţiei de construire in vederea executării lucrărilor de reabilitarea, amenajarea, refuncţionalizarea complexului de agrement Tâmpa.
Având in vedere existenţa pe rolul Judecătoriei Braşov a Dosarului nr. 3502/197/2006 prin care SC TRICONPREST SCM solicită rectificarea CF Nr. 30063 cu nr. top. 6697 şi înscrierea corespunzătoare a dreptului de proprietate asupra imobilului conform următoarelor cote: SCM COMIX Braşov 75%, SC TRICONPREST Braşov 20% şi SCM ATCOM Braşov 5% , invocându-se dispoziţiile art. 7 al. 9 din Leg. 50/1991, pârâta a refuzat eliberarea autorizaţiei de construire.
Rezultă, aşadar, din înscrisurile depuse de ambele părţi că,anterior introducerii prezentei acţiuni, motivul neeliberării autorizaţiei de construire a fost determinat de existenţa, pe rolul instanţelor, a unor litigii legate de imobilul-construcţie pentru care reclamanta a solicitat autorizarea construirii.
Dispoziţiile art. 7 al. 9 din Leg. 50/1991 prevăd că autorizaţia de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de lege iar autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul – teren şi/sau construcţii – aparţinând exclusiv solicitantului.
Se creează, in acest mod, posibilitatea emiterii unei autorizaţii de construire chiar şi in ipoteza existenţei unor litigii in legătură cu imobilul vizat. Nu poate fi primită susţinerea pârâtului potrivit căreia textul de lege ar avea in vedere doar acele litigii despre existenţa cărora autoritatea emitentă nu ar avea cunoştinţă. Textul citat anterior se referă, generic, la litigii aflate pe rolul instanţelor, la momentul emiterii autorizaţiei, fără a face distincţia între litigii cunoscute sau nu de autoritatea emitentă. Mai mult, textul nu instituie o interdicţie de emitere a autorizaţiei in ipoteza existenţei unor litigii legate de imobil, ci o cauză de nerăspundere a emitentului pentru eventualele prejudicii cauzate de existenţa litigiilor pe rolul instanţelor, la momentul emiterii autorizaţiei.
In ipoteza existenţei unor astfel de litigii cu privire la imobilul pentru care se solicită autorizaţia de construire, cel care solicită această autorizaţie, in speţă Judeţul Braşov, îşi asumă riscul consecinţelor ulterioare, respectiv pierderea dreptului de proprietate asupra unei construcţii pe care a
reamenajat-o.
Fără a fi constituit motiv de refuz expres al eliberării autorizaţiei, pârâtul susţine că atâta vreme cât reclamanta nu are un drept de proprietate exclusiv asupra terenului, nu poate solicita autorizaţia de construire. Există situaţii, ca in speţa de faţă, in care proprietarul construcţiei nu este şi proprietarul terenului pe care este amplasată construcţia. Ar însemna o îngrădire a prerogativelor dreptului de proprietate asupra construcţiei dacă s-ar condiţiona efectuarea unor intervenţii asupra sa de acordul proprietarului terenului. Art. 1 din Leg. 50/1991, care instituie obligativitatea existenţei autorizaţiei de construire pentru executarea lucrărilor de construcţii, face referire la deţinătorul titlului de proprietate ( sau a altui act care conferă dreptul de construire ) asupra imobilului – teren şi/sau construcţii, recunoscând, in acest mod şi dreptul proprietarului doar a construcţiei, nu şi a terenului, de a obţine autorizaţia de construire.
De asemenea, pârâtul invocă lipsa acordului proprietarului terenului in condiţiile in care acest acord nu este prevăzut nici de art. 7 din Leg. 50/1991, nici de certificatul de urbanism şi nici pârâtul nu a pus in vedere necesitatea obţinerii acestui acord.
Deşi cu ocazia refuzului de soluţionare a cererii pârâtul nu a arătat , ca temei al nesoluţionării, decât existenţa litigiilor pe rolul instanţei invocând dispoziţiile art. 7 al. 9 din Leg. 50/1991, cu prilejul primei judecăţi acesta a invocat şi caracterul incomplet al documentaţiei, respectiv lipsa actului doveditor al titlului asupra imobilului şi a acordului unic, ambele aspecte fiind neîntemeiate. Astfel,cu privire la titlul asupra imobilului, rezultă din extrasul de carte funciară că reclamanta are un drept de proprietate asupra construcţiei iar, in privinţa acordului unic, potrivit dispoziţiilor art. 5 din Leg. 50/1991, emitentul autorizaţiei are obligaţia obţinerii, in numele solicitantului, a avizelor necesare, prin organizarea unor structuri de specialitate, in vederea emiterii acordului unic. Rezultă, aşadar, in privinţa acordului unic, că pârâtul îşi invocă propria culpă.
Raportat considerentelor expuse, instanţa, in temeiul dispoziţiilor art. 18 al. 1 din Leg. 554/2004 a admis acţiunea formulată de reclamanta UAT Judeţul Braşov.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recursul Primarul Municipiului Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie . În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că : 1) judecătorul fondului a apreciat în mod greşit că acordul proprietarului terenului nu este necesar pentru eliberarea autorizaţiei de construire având în vedere prevederile art. 494 şi că reclamantul este constructor de rea credinţă deoarece ştia că ridică o construcţie pe un teren despre care ştia că nu este proprietatea sa ; este un refuz justificat dacă coproprietarul s-a opus la edificarea construcţiei ; 2 ) judecătorul fondului a nesocotit situaţia juridică nedefinită a terenului privind proprietatea acestuia ;
Există pe rol un litigiu între Consiliul Judeţean Braşov , Tricomprest SCM şi Municipiul Braşov , dovada soluţionării acestuia nu este la dosar ; de asemenea există o acţiune în rectificarea înscrierii Municipiului Braşov ca proprietar în cartea funciară ; 3 ) judecătorul fondului a nesocotit condiţiile impuse prin certificatul de urbanism . S-a pus condiţia reglementării proprietăţii asupra terenului prin dezmembrarea terenului aferent construcţiilor şi înscrierea în cartea funciară ca proprietatea Judeţului Braşov şi radierea din cartea funciară a proceselor notate , radierea ipotecii . Această condiţie nu s-a realizat . Judecătorul fondului nu a analizat toate actele depuse aşa cum s-a dispus prin decizia de casare.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare .
Analizând actele şi lucrările dosarelor , sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul ca nefondat.
1) Judeţul Braşov prin reprezentant legal a solicitat eliberarea autorizaţiei de construire privind reabilitarea , amenajarea , refuncţionalizarea Complexului Agrement Tâmpa , nu s-a solicitat autorizarea construirii unor construcţii noi pe terenul proprietatea altuia aşa cum susţine recurentul. Construcţiile existau la data solicitării autorizaţiei , iar asupra acestora Judeţul Braşov are un drept de proprietate.
Nu este constructor de rea credinţă pentru a se analiza dispoziţiile anexei 1 pct.2.5.6. la Legea 50/1991 respectiv ale art. 494 Cod civil.
Proprietarul terenul nu şi-a manifestat voinţa de a obţine dreptul de proprietate asupra construcţiei cu plata contravalorii acesteia . De altfel aceste motive sunt invocate doar în recurs nu au fost temeiul refuzului eliberării autorizaţiei.
2) Existenţa unor litigii pe rol nu este un impediment pentru acordarea autorizaţiei faţă de dispoziţiile art. 7 alin.9 din legea 50/1991 aşa cum a fost modificată. Solicitantul îşi asumă răspunderea în cazul existenţei unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul – teren şi /sau construcţii .
3) Condiţia dezmembrării terenului aferent construcţiilor nu se putea îndeplini . Terenul se dezmembrează de către proprietar şi intabularea în cartea funciară se realizează de asemenea la cererea proprietarului. Reclamantul ca şi proprietar al construcţiei putea doar să realizeze demersuri în vederea determinării proprietarului terenului să efectueze dezmembrarea. Aceste demersuri s-au realizat fără finalitate însă.
Judecătorul fondului a analizat actele ce au stat la baza refuzului eliberării autorizaţiei de construire şi şi-a motivat corect soluţia.
Pentru aceste motive , Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă şi art. 304/1 Cod procedură civilă a respins recursul declarat.
Decizia nr. 647/R/CA din 14 octombrie 2008- M.C.
