Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la data de 14.04.2011 sub nr de dosar 214/32/2011 s-a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă.
MOTIVE:
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că în anul 2006 s-a înscris la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din Bucureşti absolvind cursurile în anul 2009, promovând examenul de licenţă cu nota 8.80. A mai precizat faptul că după eliberarea adeverinţei nr 4109/9.07.2009 s-a solicitat rectorului eliberarea diplomei de licenţă, solicitare care a rămas fără răspuns. Reclamanta a mai arătat faptul că prin adresa nr 345/F/DGIS/30.12.2010 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului i-a comunicat faptul că Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din Bucureşti a fost autorizată să funcţioneze provizoriu, prin HG 916/11.08.2005 Centru Teritorial pentru Învăţământ la Distanţă Bacău nu este autorizat.
Reclamanta a mai invocat faptul că refuzul este abuziv atât timp cât Universitatea se bucură de autonomie academică, prin HG 916/11.08.2005 fiind autorizate provizoriu mai multe facultăţi din cadrul Universităţii S.H. printre care şi Facultatea de Drept şi Administraţie Publică.
Reclamanta a apreciat faptul că Centrul Teritorial nu are statutul unei unităţi distincte, tematica, bibliografia şi subiectele de examen fiind stabilite de Facultatea de Drept Bucureşti.
SUSŢINERILE PÂRÂŢILOR:
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, având în vedere faptul că nu are atribuţii privind eliberarea diplomelor pentru învăţământul superior, acestea revenind instituţiilor de învăţământ superior acreditate.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie, arătând faptul că excepţia invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei nu este întemeiată, în raport de prevederile Regulamentului privind regimul actelor de studii aprobat prin Ordinul 2284/2007. A mai arătat faptul că potrivit HG 940/2004 şi HG 916/2005 avea acreditare pentru forma de zi, şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţa de studii şi a făcut demersuri la Minister în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii, solicitare aprobată doar în parte. Prin cererea de chemare în garanţie a solicitat obligarea Ministerului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
ANALIZA INSTANŢEI:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului (MECTS în continuare)
Una din condiţiile prevăzute de lege pentru promovarea unei acţiuni civile o reprezintă calitatea procesuală (art 41 C.pr cv).
Ca noţiune juridică, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului pretins ( calitate procesuală activă ), precum şi între persoana chemată în judecată ( pârât ) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii ( calitate procesuală pasivă).
Intr-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării şi a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Obligaţia de eliberare a actului de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, revine instituţiei de învăţământ superior care a organizat examenul şi nu conducătorului sistemului naţional de educaţie. Instanţa apreciază faptul că excepţia este întemeiată, între reclamantă şi pârâta MECTS neexistând niciun raport juridic direct, născut din exercitarea dreptului celui în cauză de a cere să i se elibereze documentul care atestă promovarea examenului de licenţă.
Cu privire la fondul cauzei:
SITUAŢIE DE FAPT:
Prin adeverinţa nr 4109/9.07.2009 (fila 7) eliberată de Universitatea S.H., Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti s-a atestat faptul că reclamanta a absolvit cursurile universitare de licenţă a Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, specializarea Drept din cadrul Universităţii S.H., promoţia 2009, susţinând şi promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009 cu nota 8.80.
Reclamanta a solicitat pârâtei Universitatea S.H. eliberarea diplomei de licenţă, cererea nefiind soluţionată.
Urmare a memoriului adresat Ministerului Educaţiei, i s-a comunicat acesteia adresa nr 345/F/DGIS (fila 8) prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că a Centrul Teritorial pentru Învăţământ la Distanţă Bacău şi specializarea Drept cu formă de învăţământ ID nu sunt prevăzute în nicio hotărâre de Guvern, iar prin HG 1214/2010 acreditarea programelor ID se face pe baza raportului Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare avizat de Minsiterul Educaţiei, situaţia persoanelor care au urmat cursuri la specializări neacreditate fiind reglementată de OG 10/2009.
TEXTE DE LEGE APLICABILE ÎN SPEŢĂ
Articolul 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul nr 2284/2007:
„Instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituţii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.”,
articolul 11
„Activitatea de completare a formularelor actelor de studii – referitoare la studii parţiale sau complete – se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor,”
articolul 38
„După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează Adeverinţă de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”
articolul 34 din OUG 75/2005:
„După parcurgerea procedurilor prevăzute la alin. (1) şi (2), în cazul constatării neîndeplinirii standardelor de calitate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dispune:
a) încetarea înscrierii de studenţi în cadrul programului respectiv de studii şi încetarea şcolarizării în cadrul programului respectiv de studii al anului universitar următor datei la care s-a emis raportul definitiv prevăzut la alin. (1) şi (2). Furnizorul de educaţie are obligaţia continuării şcolarizării studenţilor înscrişi în anii universitari anteriori emiterii raportului definitiv prevăzut la alin. (1) şi (2);
b) iniţierea unei hotărâri a Guvernului în vederea închiderii programului de studii respectiv”
SOLUŢIA INSTANŢEI:
Din analiza actelor dosarului (adeverinţa fila 8, recunoaşterile pârâtei) instanţa reţine faptul că reclamanta a fost înscrisă în cadrul Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, în anul 2006 şi a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009. Instanţa nu poate avea în vedere la soluţionarea cauzei OG 20/2009, faţă de data intrării în vigoare a acesteia (actul a fost publicat în Monitorul Oficial din 20.08.2009) şi data susţinerii examenului de licenţă (iulie 2009), pentru respectarea principiului legalităţii, partea neputând fi suspusă unei norme juridice ulterioare situaţiei juridice invocate.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului administrativ îl reprezintă principiul legalităţii activităţii desfăşurate de organele administraţiei publice, principiu care presupune ca autorităţile să emită acte administrative în conformitate cu prevederile legii. Legalitatea actului administrativ presupune de asemenea conformitatea sa cu principiile generale create şi promovate în dreptul comunitar, respectiv principiul predictibilităţii normelor juridice, a securităţii raporturilor juridice, a încrederii legitime a cetăţenilor în organele administrative, al egalităţii, proporţionalităţii, a nediscriminării.
Consolidat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului principiul securităţii juridice a fost definit ca fiind posibilitatea recunoscută oricărui cetăţean de a evolua într-un mediu juridic sigur, la adăpost de neclaritatea şi schimbările inopinante care afectează normele juridice. În cauza Opel Asutria Gmbh c Consiliului Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a statuat faptul că „orice act comunitar care produce efecte juridice trebuie să fie clar, precis şi să fie adus la cunoştinţa celui interesat astfel încât acesta să poată cunoaşte cu certitudine momentul de la care acel act există şi începe să-şi producă efecte juridice” .
O altă componentă a legalităţii actului administrativ este reprezentat, aşa cum s-a arătat mai sus, de principiul încrederii legitime care instituie obligaţia autorităţii administrative de a proteja interesele legitime ale particularilor, printr-un comportament consecvent şi necontradictoriu.
În cauza Hamer c Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că lipsa de reacţie a autorităţilor care au tolerat o situaţie o perioadă lungă de timp, fără a interveni, constituie fundamentul pentru speranţa legitimă. În opinia instanţei europene principiul speranţei legitime (care trebuie să fie licită, posibilă, realizabilă şi rezonabilă) reprezintă posibilitatea prin care particularii îşi pot realiza drepturile.
Instanţa apreciază faptul că prin refuzul Universităţii de eliberare a actului final de studii, în condiţiile în care reclamanta a fost înscrisă, a achitat taxele aferente, a urmat cursurile şi a promovat examenul de licenţă, autoritatea a intervenit nejustificat şi imprevizibil în exerciţiul drepturilor reclamantei, în raport de încrederea acestei în coerenţa conduitei puterii publice. Niciuna din pârâte nu a iniţiat vreun demers privind reglementarea în modalitatea de mai sus a situaţiei create, astfel că reclamanta se află în situaţia absolvirii unor cursuri de învăţământ şi a unui examen de licenţă ce se bucură de prezumţia de legalitate, din moment ce o situaţie contrară nu a fost stabilită în condiţiile legii, adeverinţa eliberată de Universitatea S.H., Facultatea de Drept şi Administraţie publică nefiind contestată.
Mai mult decât atât MECTS nu a intervenit sub nicio formă în perioada în care reclamanta a urmat cursurile şi a promovat examenul de licenţă şi nu a sancţionat neregularităţile referitoare la procesul de învăţământ, fiind o acceptare tacită a desfăşurării acestora care nu poate fi imputată reclamantei care a fost de bună credinţă şi s-a încrezut în aparenţa de legalitate a formei de învăţământ.
Disfuncţionalităţile existente la nivelul conducerii instituţiei de învăţământ superior privat, privind formele de învăţământ pe care era îndreptăţită conform legii a le derula, coroborate cu lipsa de diligenţă a MECTS, prin instituţiile specializate — ARACIP — de a supraveghea corectitudinea procesului de învăţământ, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învăţământ superior, ce a parcurs şi etapa examenului de licenţă.
Faţă de prezumţia de legalitate de care s-a bucurat forma de învăţământ urmată de reclamantă, faţă de atitudinea de tolerare din partea autorităţii centrale, faţă de necontestarea adeverinţei nr 4109/9.07.2009, instanţa apreciază faptul că reclamanta a avut o speranţă legitimă în recunoaşterea dreptului de a obţine diploma de licenţă, motiv pentru care apreciază acţiunea ca întemeiată, urmând a o admite şi a obliga pârâta la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licenţă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţei.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie:
Potrivit dispoziţiilor articolului 7 din Ordinul 2284/2007:
„Formularele actelor de studii sunt tipărite şi difuzate, în condiţiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituţii şi pentru asigurarea securităţii tipăririi şi păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituţiile beneficiare.”
Instanţa apreciază faptul că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 60 şi următoarele din Codul de procedură civilă, între pârâtă şi chemata în garanţie existând un raport juridic, născut din refuzul expres al chematului în garanţie de a aproba tipărirea formularelor tipizate, care să poată fi folosite de universitate la completarea şi eliberarea diplomei de licenţă ce atestă absolvirea de către reclamantă a cursurilor universitare refuzul chematei în garanţie fiind emis cu exces de putere, atâta timp cât, în perioada 2006 – 2009, nu au fost ridicate obiecţii cu privire la desfăşurarea acestei activităţi, cărora ministerul refuză să le mai recunoască valabilitatea. În raport de termenul stabilit pentru îndeplinirea obligaţiei pârâtei Universitatea S.H., faţă de raportul de dependenţă existent între cele două obligaţii, instanţa va stabili termen pentru chemata în garanţie pentru îndeplinirea obligaţiei de 20 de zile.
