Obligaţia de acces la actele şi registrele comerciale


Prin faptul că legea prevede în mod expres sau implicit dreptul de control al acţionarilor minoritari, precum şi modalităţile de exercitare a acestuia, inclusiv a dreptului de informare, tribunalul apreciază că un astfel de control este relativ limitat, asigurând însă un control eficient al gestiunii, fără a destabiliza activitatea organelor sociale în funcţie, aşa cum Î.C.C.j. a statuat într-o decizie de speţă.

(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 610/2009,

nepublicată)

Prin acţiunea comercială reclamantul O.A. a chemat în judecată pe pârâta SC RCB E. 97 SA Bistriţa solicitând să fie obligată pârâta să-i permită accesul liber la toate situaţiile, actele şi registrele comerciale, economice şi financiare precum şi să-i elibereze, la cerere, copii ale acestor acte, situaţii şi registre, cu obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a formulat o precizare de acţiune prin care a arătat că reformulează petitul în sensul că solicită instanţei să fie obligată pârâta să-i permită accesul liber şi nelimitat la toate documentele, registrele şi situaţiile de orice natură ar fi acestea (comerciale, economice, financiare, juridice, organizatorice şa), precum şi să-i elibereze la cerere copii ale acestor acte, situaţii, registre.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul apreciază că acţiunea reclamantului, aşa cum a fost precizată, este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare, pentru următoarele argumente:

Legea nr. 31/1990 republicată cuprinde mai multe dispoziţii ce au rolul de protecţie al acţionarilor minoritari şi care le asigură acestora dreptul la informare asupra actelor şi gestiunii societăţii, cât şi dreptul de control.

Astfel, dreptul la informare al acţionarilor unei pe acţiuni se realizează prin:

– informarea cu caracter general realizată cu ocazia adunării generale, acţionarul având dreptul să i se comunice o copie de acte şi documente, enumerate expus la art. 1172 alin. 1 şi să adreseze consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării (informaţia poate fi publicată şi pe pagina de internet art. 1172 alin. 3);

– consultarea situaţiilor financiare anuale, a raportului administratorilor şi auditorului, a propunerii de distribuire de dividende precum şi a rapoartelor societăţii. Aceste acte şi documente sunt la dispoziţiile acţionarilor la sediul societăţii de la data convocării adunării general, putând fi obţinute şi copii la cerere pe cheltuiala lor (art. 1172 alin. 1);

– dreptul acţionarilor de a controla registrele prev. la art. 177 alin. 1, lit. a), b) şi f) (registrul acţionarilor, registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale şi registrul obligaţiunilor), drept prev. de art. 178 din Legea nr. 31/1990 republicată;

– informarea acţionarilor cu privire la fuziunea sau divizarea societăţii (art. 244 din lege);

– informarea realizată în condiţiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

Mai mult, în exercitarea dreptului de control, acţionariatul, reprezentând individual

sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social poate cere consiliului de administraţie, convocarea adunării generale iar în cazul în care nu este convocată AGA, instanţa va putea autoriza convocarea AGA de către acţionarii care au formulat cererea (art. 119).

De asemenea, în temeiul art. 136 din lege, unul sau mai mulţi acţionari reprezentând ( individual sau împreună) cel puţin 10% din capitalul social vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport care să le fie înmânat şi totodată predat oficial consiliului de administraţie precum şi acţionarilor sau auditorilor interni ai societăţii, după caz, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.

Nu în ultimul rând, dreptul de control se manifestă şi prin posibilitatea atacării în justiţie a Hotărârilor AGA contrare legii sau actului constitutiv, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin faptul că legea prevede în mod expres sau implicit dreptul de control al acţionarilor minoritari, precum şi modalităţile de exercitare a acestuia, inclusiv a dreptului de informare, tribunalul apreciază că un astfel de control este relativ limitat, asigurând însă un control eficient al gestiunii, fără a destabiliza activitatea organelor sociale în funcţie, aş cum Î.C.C.J. a statuat într-o decizie de speţă.

Pe de altă parte, s-a statuat, cu valoare de principiu, în doctrină şi practica judiciară că dreptul de control al minorităţilor acţionarilor sau al acţionarilor individual nu poate înlocui voinţa acţionarilor care deţin majoritatea drepturilor de vot cât şi că structura societăţii pe acţiunii nu permite oricărui acţionar să exercite un control nelimitat al operaţiunilor societăţii, deoarece răspunderea şi riscurile acţionarilor fiind limitate la valoarea acţiunii, ar fi dăunătoare acordarea unui drept de control activ asupra gestiunii societăţii, de aceea funcţia de control este exercitată de un organism specializat, şi anume cenzorii, auditorul intern sau expertul numit de instanţă în condiţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată.

De altfel, reclamantul a adresat o astfel de cerere tribunalului (în temeiul art. 136) ce se soluţionează în dosarul nr. 960/112/2009 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Faţă de aceste considerente, cererea precizată a reclamantului, de a i se permite „accesul liber şi nelimitat la toate documentele registrele şi operaţiunile societăţii de orice natură” (comerciale, economice, financiare, juridice, organizatorice ş.a.) excede cadrului legal privind dreptul de informare şi control al gestiunii, astfel că cererea se va respinge ca inadmisibilă.

De altfel, un asemenea control ar fi practic şi imposibil de realizat cu atât mai mult cu cât ambele părţi confirmă existenţa unei stări conflictuale grave între reclamant şi ceilalţi acţionari, aceştia mai având pe rolul tribunalului şi dosarul nr. 1164/112/2009 în care se soluţionează cererea celorlalţi acţionari împotriva reclamantului din prezenta cauză, având ca obiect răspunderea administratorului întemeiată pe dispoziţiile art. 72 şi urm. din Legea nr. 31/1990 republicată {judecător Ursu llie).