Reclamanta a solicitat obligarea paratelor la plata sumei de 438.906 ron cu titlu de despagubiri, reprezentand scutire a reesalonarii ,precum si 162.817 ron reprezentand dobanzi.
In motivare reclamanta a aratat ca pentru perioada cultivarii si dezvoltarii plantatiilor in anul 2004, cat si pentru anul anterior, a incheiat polite de a recoltelor la societatea de asigurari OMNIASIG SA, dar ca odata cu aparitia Legii nr. 382/2002, societatile de asigurare nu au mai preluat riscul secetei, acest risc trecand in sarcina statului,care prin actul normativ citat a stabilit si modalitatea de acordarea despagubirilor,in situatia calamitarii lucrarilor agricole prin seceta. Cum a reusit sa recupereze doar in parte despagubirile acordate de Ministerul Agriculturii pentru culturile de soia si potrivit Legii nr. 381/2002 intinderea despagubirilor se calculeaza proportional cu arealul cultivat si afectat de seceta, a promovat actiunea de fata si a solicitat admiterea acesteia asa cum a fost formulata.
Paratul MAPDR, prin intampinare, a solicitat pe cale de exceptie respingerea actiunii ca inadmisibila, motivat de faptul ca reclamanta nu a urmat procedura prealabila reglementata de art. 7 al.1 din Legea nr. 554 si a dispoz. Art.10 din Normele Metodologice de aplicarea Legii nr.381/2002.
Paratul Guvernul Romaniei,prin intampinare, a solicitat pe cale de exceptie respingerea actiunii,ca inadmisibila, intrucat reclamanta nu a respectat termenele prevazute de normele de aplicarea Legii nr. 381/2002 si nu a urmat procedura prealabila prevazuta de aceasta lege si nici procedura prealabila prev. de Legea nr. 29/1990, sub imperiul careia s-a nascut dreptul la actiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii deoarece plata despagubirilor catre producatorii agricoli se face numai pentru calamitatile naturale produse de fenomenele naturale pentru culturile agricole asigurate la societatile de asigurare si reasigurare agreate de MAPDR, iar pe de alta parte in baza art.14 din Legea nr. 381/2002 a fost emisa HG nr. 1097/22002,prin care s-a declarat starea de calamitate naturala in agricultura pentru grau,secara,orz, orzoaica si rapita pentru ulei , cultivate in toamna anului 2003 si stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordata ca despagubire pentru judetul Botosani, astfel ca nu se poate retine ca pentru cererea reclamantei sunt intrunite conditiile prevazute de Legea nr. 381/2002 pentru emiterea unei noi hotarari de guvern.
Si DADR Botosani a solicitat, prin intampinare, pe cale de exceptie, respingerea actiunii ca inadmisibila, intrucat reclamanta nu a urmat procedura prealabila, prev. de Legea nr. 381/2002, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Curtea de Apel Suceava prin sentinta nr. 335 din 28 septembrie 2005 a respins ca nefondata exceptia de inadmisibilitate a actiunii in administrativ ca urmare a neefectuarii procedurii prealabile, conform art.10 din Ordinul Ministerului, Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr. 419/22002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 si art.7 din Legea nr. 554/2004, ci a respins ca nefondata actiunea reclamantei.
Pentru a hotari astfel, s-a retinut ca exceptia de inadmisibilitate nu este data cata vreme reclamanta a facut dovada parcurgerii etapei prevazute de art.10 din Ordinul MAPDR nr.412/2002. Urmare a demersurilor reclamantei pentru calamitatile din primavara – vara anului 2004, Guvernul Romaniei a emis HG nr. 1097/2004 privind declararea starii de calamitate naturala in agricultura, pentru grau, secara, orz, ovaz, orzoaica si rapita pentru ulei, cultivate in toamna anului 2003, si stabilirea nivelului maxim a al sumei ce poate fi acordata ca despagubire.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat actiunea in contencios administrativ, nefondata.
Din lucrarile dosarului rezulta ca in mod corect directia de specialitate din cadrul MAPDR a retinut ca nu este necesar sa promoveze un proiect de hotarare de guvern pentru declararea starii de calamitate in agricultura in judetul Botosani pentru culturile prasitoare: floarea soarelui, porumb, soia si masa verde.
Astfel potrivit art.1 din Legea nr. 381/2002 sunt considerate calamitati naturale pierderile cantitative si calitative de recolte, produse in urma manifestarii distructive a unor fenomene naturale pe areale extinse, iar potrivit dispoz.art.8 din Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor nr.419/2002 declararea starii de calamitate in agricultura se stabileste de MAPDR, care in elaborarea proiectului de hotarare va tine seama de informatiile primite de la Administratia Nationala de Meteorologie privind aria de raspandire si intensitatea fenomenelor naturale care au provocat calamitatea.
Din lucrarile dosarului si comunicarile Administratiei Nationale de Meteorologie rezulta ca in perioada aprilie – august 2004 impactul asupra starii de vegetatie si productivitatii culturilor de primavara din arealul de N-E al Moldovei nu a fost semnificativ, fenomenul de seceta fiind diferentiat de la medie pana la slab. In ce priveste insa toamna anului 2003 in baza art.14 din Legea nr. 381/2002 a fost emisa H.G. nr.1097/2004 privind declararea starii de calamitate naturala in agricultura pentru grau, secara, orz, orzoaica si rapita pentru ulei cultivate in toamna anului 2003 si stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordata ca despagubire.
In acest context, cum pentru culturile prasitoare din anul 2004 si anii anteriori nu s-a retinut starea de calamitate de catre comisia de specialitate de la MAPDR evident nici instanta nu poate retine ca existenta aceasta stare, motiv pentru care actiunea a fost respinsa ca nefondata.
Ca o consecinta a respingerii celor doua capete de cerere a fost respinsa si actiunea in pretentii formulata de reclamanta cu privire la despagubirile cerute.
