Obligaţii bugetare. înlesniri la plată. Contract de vânzare-cumpărare de acţiuni


O.U.G. nr. 208/2002, art. 18 alin. (6)

Conform art 18 alin. (6) din O.U.G. nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, obligaţiile bugetare calculate şi datorate pe perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2002 şi data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, altele decât cele care fac obiectul înlesnirilor la plată, prevăzute de alin. (1), (2) şi (4), se achită conform prevederilor legale, iar în baza alin. (6) al aceluiaşi articol, majorările şi penalităţile de întârziere aferente obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2002, datorate şi calculate de la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi până la data intrării în vigoare a ordinului comun al creditorilor bugetari şi al instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, se achită conform prevederilor legale.

Decizia nr. 193/R din 14 iulie 2006 – B.M.G.

Tribunalul Braşov, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. H. S.A. Braşov, în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, având ca obiect anularea deciziei nr. 117/6 iunie

2005, emisă de D.G.F.P. BRAŞOV, pe care a menţinut-o.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că până în prezent nu s-a întocmit ordinul comun al creditorilor bugetari şi Ministerului Finanţelor Publice, referitor la modul de stingere al obligaţiilor restante la 31 decembrie 2003, iar reclamanta nu a achitat obligaţiile bugetare scadente la 31 decembrie 2004, astfel că organul fiscal a calculat dobânzile şi penalităţile în cauză, până la data de 7 ianuarie 2005, când s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor pentru debitele scadente la 31 decembrie 2003 şi până la 28 februarie 2005 data procesului-verbal pentru cele scadente la 31 decembrie 2004, care nu fac obiectul înlesnirilor de plată.

Şi dobânzile în sumă de 33.377.030 lei şi penalităţile de întârziere în sumă de 10.812.109 Iei au fost stabilite corect, ele fiind calculate pentru debitele aferente lunii decembrie 2004, neachitate la scadenţa din 25 ianuarie 2005 şi nu pentru obligaţiile aparţinând anului 2005, cum susţine reclamanta.

Pentru aceleaşi considerente, prin decizia intimatei D.G.F.P. Braşov a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal.

în consecinţă, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată şi a menţinut actele contestate.

împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs reclamanta S.C. H. S.A. Braşov, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că debitele aferente perioadei până la 31 decembrie 2004, reprezintă dobânzi şi penalităţi de întârziere ce fac obiectul înlesnirilor de plată prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002 şi de art. 26 din O.U.G. nr. 26/2004. Până în prezent nu s-au emis ordinele comune cu şi Agenţia Naţională de Administrare

Fiscală, prin care urmează să se stabilească cuantumul înlesnirilor la plată obligaţiilor bugetare restante. S-a mai arătat că pentru obligaţiile bugetare ce fac obiectul înlesnirilor la plată, prevăzute de art. 26 alin. (8) din O.U.G. nr. 26/2004, nu se calculează şi nu se datorează penalităţi şi dobânzi de la data transferului dreptului de proprietate şi până la data emiterii ordinului comun. Pentru creanţele aferente anului în curs nu s-a avut în vedere că acestea au fost achitate integral, dobânzile de 33.377.030 lei şi penalităţile de 10.812.109 lei calculate pentru impozite pe din salarii, T.V.A. şi sume datorate pentru persoane cu handicap, nu sunt datorate, iar obligaţiile fiscale pentru anul 2005 nu sunt corect calculate.

La dosar a depus întâmpinare intimata D.G.F.P. Braşov, prin care se solicită respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Susţinerile recurentei din motivele de recurs sunt nefondate, deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18 alin. (6) din O.U.G. nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Astfel în baza alin. (6.1), obligaţiile bugetare calculate şi datorate pe perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2002 şi data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, altele decât cele care fac obiectul înlesnirilor de plată, prevăzute de alin. (1), (2) şi (4), se achită conform prevederilor legale, iar în baza alin. (6.2), majorările şi penalităţile de întârziere aferente obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2002, datorate şi calculate de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi până la data intrării în vigoare a ordinului comun al creditorilor bugetari şi al instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, se achită conform prevederilor legale.

în speţă, obligaţiile fiscale ale reclamantei recurente sunt cele restante la data de 31 decembrie 2003 şi 30 noiembrie 2004, care i-au fost comunicate conform prevederilor O.U.G. nr. 26/2004, iar dobânzile şi penalităţile de întârziere au fost calculate pentru aceste debite restante.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei referitoare la faptul că în baza art. 26 alin. (8) din O.U.G. nr. 26/2004 nu datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile legale mai sus arătate, iar aceasta nu a obţinut înlesniri la plata obligaţiilor bugetare şi nu a fost întocmit ordinul comun al creditorilor bugetari şi Ministerului Finanţelor Publice, cu privire la modul de stingere a obligaţiilor restante. Până la data de 7 ianuarie 2005, când s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, reclamanta era obligată să achite conform prevederilor legale în vigoare obligaţiile bugetare, împreună cu majorările şi penalităţile de întârziere.

Referitor la dobânzile de 33.377.030 lei şi penalităţile de 10.812.109 lei, acestea au fost calculate pentru debitele aferente lunii decembrie 2004, cu termen de scadenţă la 25 ianuarie 2005, iar nu pentru obligaţiile fiscale aparţinând anului 2005.

Curtea a respins recursul reclamantei.