Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2643 din 29 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă 1170 din 09.04.2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea reclamantului I.C.I. împotriva pârâtelor DIRECŢIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERAŢIUNI VAMALE SATU MARE, DIRECŢIA PENTRU ACCIZE SI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ şi DIRECŢIA GENERALA A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 172 din
24.11.2008 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj s-a respins ca neîntemeiată şi nemotivată contestaţia formulată de reclamant împotriva actului constatator nr. 178/20.02.2003.
Analizând cele două acte administrative fiscale, instanţa de fond a constatat că reclamantul în calitate de titular de operaţiune a efectuat tranzitul extern al autoturismului indicat în declaraţia de tranzit extern nr. 49 din 07.09.1999, datorând astfel, în temeiul art. 97-99 din Legea nr. 141/1997 coroborat cu art. 160 alin 2 , art. 164 şi art. 165 din HG nr.1114/2001, obligaţiile vamale (taxe şi accesorii) stabilite prin actul constatator menţionat anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării obligaţiei de plată a accesoriilor menţionate în actul constatator, motivat de faptul că acesta nu i-a fost comunicat decât ulterior, cu prilejul demarării formelor de silită.
În această situaţie, susţine recurentul, nu are obligaţia de plată a accesoriilor stabilite prin actul constatator.
Pârâta DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ CLUJ a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legal incidente, Curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Actul constatator nr.178/20.02.2003 a stabilit obligaţiile de plată fiscale reţinute în sarcina reclamantului, motivat de faptul încheierii din oficiu a operaţiunii de tranzit extern nr. 49/07.09.1999, în conformitate cu nota de constatare nr.22395 din 17.02.2003.
În acelaşi act sunt indicate şi majorările de întârziere datorate, calculate începând cu data de 11.09.1999.
Împotriva acestui act fiscal reclamantul a formulat contestaţie, soluţionată prin decizia nr. 172 din 24.09.2008.
În conţinutul acestui act administrativ fiscal se menţionează că actul constatator a fost comunicat reclamantului în urma identificării domiciliului acestuia, confirmarea primirii fiind datată 16.07.2008.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată incidenţa dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură fiscală referitoare la momentul de la care începe calculul accesoriilor unei creanţe fiscale.
Astfel potrivit art. 111 al. 2 : “Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.”
În cauză, actul constatator a fost comunicat reclamantului la data menţionată anterior, respectiv, 16.07.2008, fiind astfel incidente disp. art. 11 al. 2 lit. b) c.pr.fisc.
În consecinţă, faţă de acest aspect, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite recursul formulat şi se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii introductive şi anulării în parte a actelor administrativ fiscale sub aspectul obligaţiilor de plată a accesoriilor stabilite în sarcina reclamantului ce urmează a fi calculate începând cu data de 21.08.2008.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate. (Judecător Delia Marusciac)
