Obligativitatea ca preţul în cadrul ofertei să fie stabilit de către un evaluator independent. Legalitate
Regulamentul CNVM nr. 1/2006, art. 57 alin. (3),
art. 68 alin. (1) şi (3) Legea nr. 297/2004, art. 203 alin. (1), art. 204
1. Pentru determinarea celui mai mare preţ plătit de ofertant sunt luate în considerare toate operaţiunile (oferte publice, operaţiuni de cumpărare derulate pe pieţele reglementate, majorări de capital social etc.) prin care ofertantul a dobândit acţiuni ale societăţii, în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
2. Până la data aprobării sistemului alternativ de tranzacţionare, societăţile ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate sunt reglementate potrivit art. 202-205 din Legea nr. 297/2004 şi actelor normative ale CNVM adoptate în aplicarea acestor prevederi.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 795 din 15 februarie 2010
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 iulie 2008, reclamanta SC
B.K.P.T.l. SRL a chemat în judecată pe pârâta CNVM solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună admiterea exccpţiei de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 a CNVM şi pe cale de consecinţă anularea acestuia, anularea deciziei CNVM nr. 560 din 25 martie 2008 şi a actelor subsecvente, respectiv decizia CNVM nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei nr. 560/2008.
In motivarea acţiunii s-au arătat, în esenţa, următoarele:
Prin emiterea avizului în speţa CNVM şi-a depăşit atribuţiile legale stabilite prin actele normative de înfiinţare şi funcţionare. Actul administrativ individual al CNVM, respectiv avizul, nu poate avea
forţa juridică şi caractcrul unui act normativ, ncfiindu-i permis CNVM-ului prin statutul său adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 să emită acte cu caracter normativ prin avize.
Potrivit art. 7 alin. (3) din Statutul CNVM adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 „CNVM adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui acesteia.” Acestea se coroborează cu art. 9 alin. (4) care arată că „Avizele sunt acte prin care CNVM formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii şi a normelor reglementare ori dă calificări privind pieţele reglementate şi instrumentele financiare”. Rezultă din interpretarea celor două prevederi legale că prin avize ca acte administrative individuale CNVM nu poate adopta norme legale.
Avizul 41 din 28 iulie 2007 este întemeiat pe o serie de acte normative abrogate. Regulamentul CNVM nr. 2/1999 privind piaţa valorilor mobiliare necotate, a fost emis în baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, abrogate prin O.U.G. nr. 24/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate. Mai mult, O.U.G. nr. 28/2002 a fost abrogată la rândul ei prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Reclamanta a arătat că la momentul emiterii avizului nr. 41 din 28 august 2007 se invocă în mod surprinzător Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal în susţinerea acestui act administrativ.
Actele cu caracter normativ, cum este cazul Regulamentului nr. 2/1999, trebuie date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului în vigoare şi în limitele şi potrivit normelor care le ordona.
Reclamanta a considerat că la momentul emiterii actului administrativ individual legislaţia ce reglementează piaţa de capital „tăcea” în ceea ce priveşte piaţa valorilor mobiliare necotate, fiind vorba despre un vid legislativ.
în ceea ce priveşte decizia nr. 560 din 25 martie 2008, emisă de CNVM, s-a dispus ca preţul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC U. SA, iniţiată de reclamantă sa fie stabilit în conformitate cu art. 68 alin. (4) din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM, de către un evaluator independent înregistrat la CNVM, cu luarea în considerare a ultimei situaţii financiare anterioare datei de 31 decembrie 2007.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente în cauză, Curtea a constatat următoarele:
In ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007, se reţine că acest aviz este invocat în motivarea deciziei nr. 1234 din 10 iunie 2008 prin care s-a analizat contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei CNVM nr. 560 din 25 martie 2008.
In conformitate cu dispoziţiile avizului nr. 41 din 28 august 2007, „Până la data restructurării pieţei de capital prin aprobarea sistemului alternativ dc tranzacţionare, societăţilor ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate le sunt incidente prevederile secţiunii 6 art. 202-205”.
Curtea a reţinut că avizul nr. 41 din 28 august 2007 a fost emis în temeiul art. 2, art. 7 şi art. 9 alin. (4) din Statutul CNVM, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 şi având în vedere prevederile Regulamentului CNVM nr. 2/1999 privind piaţa valorilor mobiliare necotate şi în considerarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, precum faptul că până în prezent nu s-a finalizat restructurarea pieţei de capital prin aprobarea sistemului alternativ de tranzacţionare.
Din prevederile statutare [art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 alin. (4) din
O.U.G. nr. 25/2002] rezultă că în vederea îndeplinirii obiectivelor sale stabilite la art. 2 CNVM îşi exercită prerogativele legale privind reglementarea prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale şi dispunerea de măsuri, după deliberare în şedinţe ţinute conform prevederilor art. 3.
Actele individuale emise de către CNVM sunt deciziile, ordonanţele, atestatele şi avizele. Avizele sunt acte prin care CNVM formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii şi a normelor reglementare ori dă calificări privind pieţele reglementate şi instrumentele financiare.
Având în vedere prevederile art. 7 alin. (6) din Statutul său, CNVM poate realiza la cerere sau din oficiu interpretarea oficială a tuturor reglementărilor aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate. Avizul nr. 41/2007 a fost emis la solicitarea unei firme de avocaţi în exercitarea atribuţiilor CNVM de autoritate administrativă autonomă care reglementează şi supraveghează piaţa de capital.
Referitor la actele pe care se întemeiază avizul nr. 41/2007 se reţine ca potrivit art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, reglementările emise de CNVM până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementări emise în temeiul acesteia, cu excepţia dispoziţiilor contrare.
împrejurarea că pe site-ul autorităţii apare ca fiind abrogat Regulamentul nr. 2 nu are relevantă, având în vedere că există o observaţie în sensul că va fi abrogat la termenul prevăzut la art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 iar la art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 se arată că se vor abroga mai multe regulamente CNVM, între care şi Regulamentul CNVM nr. 2/1999, la data emiterii actelor
individuale menţionate la art. 89 alin. (3), aplicabilc entităţilor menţionate la art. 89 alin. (l).
Art. 89 alin. (3) se referă la emiterea de cătrc CNVM a reglementărilor privind aprobarea constituirii sistemului alternativ de tranzacţionare. Accst sistem alternativ dc tranzacţionare nu a fost reglementat, aşa încât în exercitarea atribuţiilor sale legale, CNVM a emis avizul nr. 41, în sensul arătat mai sus, respectiv că societăţilor ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate le sunt incidcnte prevederile secţiunii 6 art. 202-205.
De asemenea, conform art. 155 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, „(1) Pe perioada cuprinsă între data autorizării BVB ca operator de piaţă şi data aprobării de către CNVM a constituirii sistemului alternativ dc tranzacţionare menţionat la art. 154, acţiunile care nu vor fi admise la tranzacţionare în cadrul BVB se vor tranzacţiona după cum urmează:
– acţiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt înscrise la cota bursei sau se tranzacţionează pe piaţa valorilor mobiliare necotate, se vor tranzacţiona conform regulilor care guvernează piaţa valorilor mobiliare necotate;
– acţiunilc carc la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt listate pe piaţa RASDAQ se vor tranzacţiona conform regulilor aplicabile în prezent.”
Prin urmare, prevederile legale invocate în preambulul avizului nr. 41 sunt legale, în vigoare şi pertinente în raport cu obiectul reglementării. Nu se poate aprecia că există o „tăcere” a legii sau un vid legislativ.
în consecinţa, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a avizului nr. 41/2007.
Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte baza legală pentru a se impune modul de stabilire a preţului de preluare obligatorie, se reţine că:
Potrivit art. 68 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare „Preţul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la CNVM a documentaţiei de ofertă.”
Reclamanta a subscris în cadrul majorării capitalului social al SC U. SA în perioada 25 august 2006 – 25 septembrie 2006, acţiunile emise de SC U. SA fiind în categoria necotate, care utilizează sistemul tehnic al BVB. Reclamanta, după subscriere, a ajuns la 52,35% din capitalul social al SC U. SA, din care 42.778 acţiuni ca urmare a tranzacţiilor efectuate în piaţă în anul 2006, reprezentând 5,33% din capitalul social şi 791.867 acţiuni reprezentând 47,02% din capitalul
social, ca urmare a majorării capitalului social, hotărâtă în şedinţa Consiliului administrativ din data de 9 august 2006 şi operată dc Depozitarul central în data de 9 februarie 2007.
Potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, „O persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri.”
Reclamanta a înaintat către CNVM în conformitate cu art. 173 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi prin intermediarul SSIF T.L. SA, documentele aferente ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un nr. de 759.702 acţiuni reprezentând 47,65% din capitalul social al societătii, numărul de acţiuni vizat fiind de 1.594.347 acţiuni, adică 100% din capitalul social al societăţii emitente.
întrucât documentele şi declaraţia aferentă nu făceau referire la modalitatea de achiziţionare a pachetului de acţiuni reprezentând 5,33% din capitalul social al SC U. SA, respectiv 42.778 acţiuni obţinute ca urmare a tranzacţiilor efectuate de reclamantă în piaţă în anul 2006, CNVM a solicitat completarea declaraţiei în cauză.
Prin adresa înregistrată la CNVM, reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a depus în integralitate documentaţia necesară prevăzută de art. 173 alin. (I)2 din Legea nr. 297/2004.
Ca urmare a hotărârii Consiliului de administraţie din data de 9 august 2006, reclamanta a plătit 2,6 lei/acţiune.
Ultima tranzacţie cu acţiuni emise de SC U. SA a avut loc la data de 11 decembrie 2007, când s-a realizat o tranzacţie cu un număr de 81 acţiuni la un preţ de 2,6 lei/acţiune.
Curtea a reţinut că în mod legal autoritatea pârâtă a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 şi a considerat că în ultimele 12 luni anterioare datei de depunere la CNVM a documentaţiei ofertei publice obligatorii de preluare (inclusiv a completării actelor însoţitoare), nu s-a efectuat nicio tranzacţie cu acţiuni emise de SC U. SA
Potrivit art. 204 din Legea nr. 297/2004, „(1) Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei. (2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările CNVM, cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:
A) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;
B) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;
C) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.”
Având în vedere prevederile art. 68 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, autoritatea pârâtă a apreciat din oficiu că operaţiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care s-au achiziţionat acţiuni, sunt de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului, raportându-se şi la datele financiare ale SC U. SA, din care a rezultat un activ net la data de 31 decembrie 2006 de 8,9 lei/acţiune, respectiv 8,64 lei/acţiune, conform situaţiei financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât preţul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 lei/acţiune.
Curtea a apreciat că nu s-au susţinut motivele invocate de reclamantă, în sensul că ulterior depunerii cererii către CNVM, aceasta a solicitat în mod arbitrar completarea documentaţiei în scopul prelungirii termenului de calcul al celor 12 luni. Aceasta deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamanta, prin intermediar, a depus documentele aferente ofertei publice de preluare numai pentru 47,65% din capitalul social, nu şi pentru acţiunile reprezentând 5,33% din capitalul social, achiziţionate de reclamantă ca urmare a tranzacţiilor efectuate în piaţă în anul 2006. Prin urmare, culpa prelungirii termenului de calcul aparţine reclamantei.
Pentru determinarea celui mai mare preţ plătit de ofertant sunt luate în considerare toate operaţiunile (oferte publice, operaţiuni de cumpărare derulate pe pieţele reglementate, majorări de capital social etc.) prin care ofertantul a dobândit acţiuni ale societăţii subiect al ofertei, în respectiva perioadă.
Activul net/acţiune la data de 31 decembrie 2006 era de 8,9 Ron/acţiune, respectiv 8,64 Ron/acţiune, conform situaţiei financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât preţul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 Ron/acţiune, iar ca urmare a hotărârii Consiliului de administraţie din 9 august 2006, preţui plătit a fost de 2,6 Ron/acţiune, validându-se astfel majorarea capitalului social cu aportul în numerar adus de SC B.K.P.T.I. SRL.
Această situaţie a atras atenţia şi acţionarului principal, SC C. SA, care deţinea la data de 21 august 2006 90,95% din capitalul social şi care a actionat în instantă în constatarea nulitătii absolute a hotărârii
9 9 9
Consiliului de administraţie nr. 13 din 9 august 2006 şi autorităţii pârâte care a constatat în mod legal aplicabilitatea art. 68 alin. (4) din Regulamentul CNVM 1/2006.
Concluzionând, Curtea a reţinut că dccizia nr. 560/2008 a fost emisă în mod legal, reţinându-se corcct atât situaţia dc fapt cât şi temeiul de drept.
S-a constatat astfel în mod legal că socictăţii emitente SC U. SA, înregistrată la BVB la catcgoria nelistatc, îi sunt aplicabilc dispoziţiile avizului CNVM nr. 41/2007; că dcclaraţia cu privire la modalitatea de achiziţie a pachetului de acţiuni deţinut la SC U. SA era necesar să fie depusă documentului de ofertă publică de preluare obligatorie, având în vedere prevederile art. 57 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, situaţia financiară a SC U SA la data de 31 decembrie
2006, precum şi declaraţia intermediarului ofertei, referitoare la cel mai mare preţ plătit de ofertant în ultimele 12 luni anterioare ofertei.
Prin sentinţa civilă nr. 1558 din data de 8 aprilie 2009 s-a respins excepţia dc nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 al CNVM, de asemenea a respins ca nefondată acţiunea formulată de contestatoarea SC B.K.P.T.I SRL.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL.
In motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Avizul nr. 41/28 al CNVM este nelcgal pentru că pârâta nu este învestită prin statutul său să emită acte cu caracter normativ prin avize, astfel că avizul respectiv nu poate avea forţa juridică şi caracterul unui act normativ.
Avizul nr. 41/2008 este nelegal şi pentru că se întemeiază pe acte
normative abrogate. In preambulul avizului se invocă Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal în susţinerea acestui act individual, or, acest regulament fusese abrogat la data de 31 decembrie 2005 prin Regulamentul nr. 14/2004, abrogat la rândul său prin Regulamentul nr. 2/2006, la data de 14 martie 2006.
Decizia nr. 560 din 25 martie 2008 emisă de CNVM este netemeinică şi nelegală pentru următoarele argumente:
– Nu există bază legală pentru a se impune modul de stabilire a preţului de preluare obligatorie. Toate prevederile din cuprinsul deciziei contestate sunt aplicabile societăţilor comerciale admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, dar societatea emitentă SC U. SA se află înregistrată la BVB la categoria „Nelistate”, astfel că acţiunile acestui emitent nu se află pe o piaţă reglementată, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 297/2004 şi din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare ale CNVM privitoare la oferta de preluare obligatorie, prin urmare nu există bază legală pentru a emite decizii privitoare la preţul de cumpărare.
– In mod greşit a fost luată în calcul dc cătrc instanţa dc fond data depunerii la CNVM a ultimelor completări la documentaţia aferentă. Termenul dc calculare a cclor 12 luni este intervalul cuprins între 31 ianuarie 2008 şi 30 ianuarie 2007, practica solicitării de acte suplimentare neputând conduce la prelungirea termenului de calcul a celor 12 luni, în lipsa unei dispoziţii legale expres prevăzute de lege.
– Analiza atentă a textelor de lege aplicabilc permite concluzia inexistenţei posibilităţii legale a CNVM de a stabili în sarcina unui ofertant a obligaţiei dc a formula şi depune amendament la documentul ofertei în derulare, cu atât mai puţin la dispunerea executării acestei obligaţii sub sancţiune.
– In mod greşit instanţa de fond, prin hotărârea recurată a admis ca un act administrativ să producă efecte retroactiv, avizul fiind emis la data de 28 august 2007, astfel că nu poate produce efecte juridice faţă de o situaţie născută la 9 februarie 2007.
Recursul este nefondat.
Avizul nr. 41 din 28 august 2007 a fost emis de CNVM cu respectarea prevederilor legale în materie, referindu-se la pachetele de acţiuni ale societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate în cadrul pieţei de valori mobiliare necotate administrate de către BVB. Avizul respectiv a fost emis ca punct de vedere oficial la solicitarea unei societăţi civile de avocaţi, aşadar, în deplină consonanţă cu prevederile art. 9 alin. (4) din Statutul CNVM, care definesc avizele ca fiind răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii şi a normelor regulamentare ori dă calificări privind pieţele reglementate şi instrumentate financiar.
Prin urmare, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, avizul nr. 41 din 28 august 2007 este un act individual şi, contrar celor susţinute de reclamanta-recurentă, acesta nu are forţa juridică şi nici caractcrul unui act normativ, astfel că nu poate fi pus în discuţie că pârâta a emis un act normativ prin intermediul unui aviz.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica din recurs în sensul că avizul nr. 41 din 28 august 2007 ar fi întemeiat pe acte normative abrogate. Astfel, regulamentul nr. 2/1999 nu era abrogat la data emiterii avizului în discuţie de Regulamentul nr. 14/2004 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare, după cum susţine recurenta. Conform art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004, la data emiterii actelor individuale menţionate în art. 89 alin. (31) aplicabile entităţilor menţionate în art. 89 alin. (I2) se abrogă Regulamentul nr. 2/1999. Art. 95 alin. (3) din Regulamentul nr. 2/2006 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare stipulează că Regulamentul nr. 2/1999 va fi abrogat la data emiterii
actclor individuale de autorizare a operatorului de piaţă şi a pieţei reglementate sau, după caz, a avizului privind aprobarea sistemului alternativ de tranzacţionare.
Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM a fost emis în exercitarea prerogativelor legale cu care această autoritate publică a fost învestită în domeniul pieţei de capital, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM modificată şi aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată prin Legea nr. 297/2004. Regulamentul stabileşte cadrul juridic aplicabil emitenţilor înregistraţi la CNVM, ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice şi/sau sunt ori urmează să fie admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionată în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.
Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 297/2004, un emitent este „entitatea cu sau fără personalitate juridică ce a emis, emite sau intenţionează să emită instrumente financiare”. Prin urmare, luând ca reper acest text legal, rezultă cu puterea evidenţei că SC U. SA este un emitent în sensul definiţiei legale citate, având statutul unei societăti ale cărei acţiuni au fost admise la tranzacţionare.
Apoi, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, în privinţa termenului de 12 luni prevăzut de art. 68 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006, nu este vorba de o anume practică a solicitării unor acte suplimentare, care să reflecte un caracter arbitrar al comportamentului CNVM în
această materie. In realitate, prelungirea termenului s-a datorat culpei exclusive a reclamantei care, fapt decisiv, a depus documentele aferente ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un număr de 759.702 de acţiuni, reprezentând 47,65% din capitalul social al societăţii, omiţând însă acţiunile reprezentând 5,3% din capitalul social, achiziţionate ca urmare a tranzacţiilor efectuate în piaţă în anul 2006. Or, conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 în condiţiile în care reclamanta deţinea 52,35% din capitalul social al SC U. SA, fiind depăşit pragul de 33% la care se referă textul legal precitat, avea obligaţia de a lansa ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora. Având în vedere că în documentele transmise CNVM, reclamanta nu a făcut referire la modalitatea de achiziţie a celor 42.778 acţiuni ce reprezentau 5,33%, achiziţionate în anul 2006 s-a solicitat completarea declaraţiei în sensul mai sus arătat precum şi declaraţia intermediarului ofertei, cu informaţii privind cel mai mare preţ plătit de ofertant, ceea ce a condus la prelungirea termenului, fapt datorat exclusiv reclamantei.
In niciun caz art. 179 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi interpretat în sensul că depunerea amendamentului este o decizie discreţionară a ofertantului, iar CNVM nu ar avea legitimare să pretindă
depunerea unui astfel de amendament. Dimpotrivă, observă înalta Curte, din formularea textului legal amintit rezultă clar că apariţia oricărui nou eveniment sau modificarea informaţiilor iniţiale, de natură a afecta decizia investiţională, pc parcursul derulării ofertei, impun în termeni categorici depunerea amendamentului. Formula utilizată de legislator, „(…) trebuie să facă obiectul unui amendament”, relevă caracterul imperativ al obligaţiei ofertantului, de unde şi deplina legitimare a CNVM să impună ofertantului accastă obligaţie.
Prin urmare, este evident că nu există un conflict între prevederile Legii nr. 297/2004 şi textul art. 68 din Regulamentul nr. 1/2006, astfel cum susţine recurenta.
In ceea ce priveşte critica privind retroactivitatea avizului nr. 41/2007, este de reţinut că accsta nu a fost aplicat unei situaţii juridice născute anterior emiterii lui, avizul fiind menţionat nu în decizia nr. 560 din 25 martie 2008, ci doar în dccizia nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei în procedură administrativă.
Faţă de cele ce preced, înalta Curte a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
