Sancţionare contravenţională a preşedintelui consiliului de administraţie al emitentului. Legalitate
Legea nr. 297/2004, art. 203 alin. (2), art. 272 alin. (1), art. 277 alin. (1)
Regulamentul CNVM nr. 1/2006, art. 70
1. Responsabilitatea privind obligaţia de suspendare a drepturilor de vot care depăşesc 33% din totalul drepturilor de vot ale emitentului până la derularea ofertei publice de preluare obligatorie revine consiliului de administraţie/administratorului unic al emitentului precum şi societăţii care ţine evidenţa acţionarilor.
2. Potrivit art. 272 alin. (1) şi art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, constituie contravenţii încălcarea prevederilor acesteia, ori ale reglementărilor emise de CNVM în aplicarea acestei legi, sancţiunile putând fi aplicate de CNVM persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanţi legali sau exercitând de jure sau de facto funcţii de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenţa lege, le este imputabilă respectiva contravenţie, pentru că, deşi puteau şi trebuiau să prevină săvârşirea ei, nu au făcut-o.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 525 din 28 ianuarie 2010, în Jurindex
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul T.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNVM, anularea ordonanţei nr. 253 din 28 aprilie 2009, emisă de CNVM, prin care s-a dispus sancţionarea sa cu avertisment, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, pentru pretinsa nerespectare a dispoziţiilor art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi art. 70 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
In motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că măsura sancţionării cu avertisment este abuzivă şi, pe cale de consecinţă, se impune revocarea ordonanţei, întrucât obligaţia de suspendare a drepturilor de vot care depăşesc 33% până la derularea ofertei publice de preluare obligatorie revine consiliului de administraţie şi societăţii registru, conform dispoziţiilor art. 70 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006. Reclamantul a precizat că actul normativ, astfel cum este redactat, nu instituie nicio ordine de prioritate în luarea acestei decizii de suspendare, astfel că sancţionarea preşedintelui consiliului de administraţie şi nu a societăţii registru este aleatorie şi abuzivă.
De asemenea, s-a afirmat că nu poate fi sancţionată o persoană doar prin prisma calităţii de preşedinte al consiliului de administraţie, ci toate persoanele care îl compun, întrucât textul legal se referă la responsabilitatea care revine consiliului şi nu doar preşedintelui.
In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pârâta CNVM a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, următoarele:
Ordonanţa CNVM nr. 253 din 28 aprilie 2009 întruneşte toate condiţiile pentru încheierea sa valabilă, respectiv:
– este emisă de o autoritate publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;
– este emisă în vederea executării legii ori a organizării legii, în speţă, în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a Statutului CNVM, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002;
– este emisă în temeiul competenţelor de supraveghere şi investigare cu care CNVM este învestită;
– este motivată atât în fapt, cât şi în drept;
– a fost comunicată persoanei destinatare.
Responsabilitatea cu privire la suspendarea drepturilor de vot în cazul în care sunt incidente prevederile art. 203 ale Legii nr. 297/2004 sau cele ale art. 107 din Legea nr. 31/1990 republicată, revine consiliului de administraţie/administratorului unic al emitentului, precum şi societăţii care ţine evidenţa acţionarilor respectivului emitent.
Reclamantul a fost sancţionat de CNVM, în calitatea sa de preşedinte al SC. V. SA, deoarece în considerarea funcţiei deţinute îi este imputabilă respectiva contravenţie, pentru că, deşi putea şi trebuia să prevină săvârşirea ei, nu a facut-o.
In privinţa aplicării răspunderii contravenţionale, reclamantul, în calitatea sa de preşedinte al consiliului de administraţie al SC V. SA, angajează şi reprezintă societatea în raporturile cu terţii.
La individualizarea sancţiunii aplicate reclamantului, CNVM a ţinut seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului, precum şi de faptul că aspectul intenţional al faptei a constat în omisiunea de realizare a îndatoririlor stabilite prin lege. In acest sens, astfel cum se observă din cuprinsul art. 273 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, CNVM a aplicat în speţă sancţiunea cea mai uşoară.
In concluzie, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actului administrativ emis de CNVM ca fiind legal şi temeinic.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin ordonanţa nr. 253 din 28 aprilie 2009, emisă de CNVM, s-a dispus sancţionarea reclamantului T.E.M., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al SC V. SA, cu avertisment, în baza prevederilor articolelor 271, 272 lit. a), 273 lit. a) şi 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 17 alin. (2) lit. a) din Statutul CNVM, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
La emiterea ordonanţei de sancţionare s-a avut în vedere hotărârea AGEA SC. V. SA din data de 26 mai 2008, de majorare a capitalului social, din care s-au reţinut următoarele:
– consiliul de administraţie al SC. V. SA nu a dispus suspendarea drepturilor de vot ale acţionarului SC E.J.U. SRL, în conformitate cu art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi art. 70 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, în considerarea AGEA din 26 mai 2008;
– Hotărârea AGEA SC V. SA din data de 26 mai 2008 nu a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 203 alin. (2) şi art. 238 din Legea nr. 297/2004 şi art. 70 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul nu a contestat existenţa faptelor reţinute prin ordonanţa de sancţionare, ci susţine că, potrivit art. 70 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, obligaţia de suspendare a drepturilor de vot care depăşesc 33% până la derularea ofertei publice de preluare obligatorie revine consiliului de administraţie şi societăţii registru, că actul normativ nu instituie nicio ordine de prioritate în luarea deciziei de suspendare şi că nu se poate dispune sancţionarea unei persoane doar prin prisma calităţii de preşedinte al consiliului de administraţie.
Dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 prevăd că: „(1) Responsabilitatea cu privire la suspendarea drepturilor de vot, în cazul în care sunt incidente prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004 sau cele ale art. 107 din Legea nr. 31/1990, revine con
siliului de administraţie/administratorului unic al emitentului, precum şi societăţii care ţine evidenţa acţionarilor respectivului emitent”.
De asemenea, potrivit art. 272 alin. (1) şi art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, constituie contravenţie încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de CNVM în aplicarea acestei legi, sancţiunile putând fi aplicate de CNVM persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanţi legali sau exercitând de jure sau de /act o funcţii de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenţie, pentru că, deşi puteau şi trebuiau să prevină săvârşirea ei, nu au facut-o. Prin raportare la aceste prevederi legale şi având în vedere că reclamantului, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al SC V. SA, îi este imputabilă contravenţia prevăzută de art. 272 lit. a) din Legea nr. 297/2004, deoarece, deşi putea şi trebuia să prevină săvârşirea ei, nu a facut-o, Curtea a constatat că sancţionarea sa cu avertisment, dispusă prin ordonanţa contestată, este legală.
Prin urmare, acţiunea promovată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată.
