Termen de prescripţie a constatării, aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale. Legalitate
O.U.G. nr. 28/2002, art. 180
1. Contravenţiile în domeniul pieţei de capital urmează o procedură specifică, sub aspectul regimului juridic, CNVM fiind îndreptăţită să stabilească faptele calificate ca fiind contravenţii, în cazul încălcării prevederilor legale în materie de valori mobiliare.
2. Termenul de prescripţie a constatării, aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale este de 3 ani, stabilit prin dispoziţiile art. 180 din legea specială, respectiv O.G. nr. 28/2002 în vigoare la data săvârşirii contravenţiei, nefiind aplicabile prevederile art. 13 alin. (1), (2) din O.G. nr. 2/2001 privind termenul de prescripţie de 6 luni.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 4909 din 14 octombrie 2005
Prin acţiunea înregistrată la 4 noiembrie 2004, reclamanţii R.S. şi SC CM. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNVM, să se dispună anularea deciziei nr. 4123 din 13 octombrie 2004 şi a ordonanţelor CNVM nr. 396 din 2 august 2004 şi nr. 427 din 2 august 2004, ca nelegale şi netemeinice.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 128 din 20 ianuarie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor, reţinând legalitatea actelor atacate.
împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 şi 10C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că dreptul de a aplica sancţiunea contravenţională a amenzii era prescris conform art. 13 din O.G. nr. 2/2001, prin împlinirea termenului de 6 luni de la data săvârşirii faptei, respectiv la 15 decembrie 2003, ordonanţele CNVM nr. 396 şi 427 din 2 august 2004 impunându-se a fi anulate.
Critica este neîntemeiată.
Recurenţii nu au respectat obligaţia stabilită de art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, de a iniţia şi finaliza oferta publică de preluare a restului de acţiuni emise de societatea reclamantă în termenul de 12 luni, ulterior datei de 1 decembrie 2002, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 165/2002, pentru modificarea art. 138 şi 139 din O.U.G. nr. 28/2002. Ca atare, legal, prin ordonanţele CNVM nr. 396 şi 427 din 2 august 2004, societatea recurentă a fost sancţionată contravenţional împreună cu administratorul R.S., prin decizia CNVM nr. 4123 din 13 octombrie 2004, contestaţia formulată de reclamanţi la 13 septembrie 2004, fiind respinsă.
In cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) din
O.G. nr. 2/2001 privind termenul de prescripţie de 6 luni, ca în cazul sancţiunii amenzii contravenţionale, ci dispoziţiile din legea specială, respectiv O.U.G. nr. 28/2002 privind termenul de prescripţie de 3 ani.
Printr-o altă critică, reclamanţii au susţinut că şi-au îndeplinit obligaţiile legale, dar instanţa nu a analizat probele administrate care demonstrau acest fapt. Critica este neîntemeiată.
Preluarea acţiunilor de pe piaţă de către reclamanţi nu a fost finalizată, întrucât nu se putea reţine îndeplinirea obligaţiilor legale ce le reveneau reclamanţilor, potrivit art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.
Contravenţiile stabilite şi aplicate în domeniul pieţei de capital urmează o procedură diferită, specifică, sub aspectul regimului juridic, care este în competenţa CNVM, fapt menţionat de dispoziţiile art. 180 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, privind interdicţia aplicării prevederilor O.G. nr. 2/2001, referitoare la contravenţii. CNVM este îndreptăţită să stabilească faptele calificate, ca fiind contravenţii, în cazul încălcării prevederilor în materie de valori mobiliare, în baza autonomiei sale.
Obligaţia instituită de art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, în sarcina recurenţilor-reclamanţi, subzistă din data de 15 decembrie 2003, dată la care CNVM, constatând că recurenţii nu au respectat termenul legal de iniţiere şi finalizare a ofertei publice de preluare a acţiunilor, a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale potrivit art. 32 lit. c) din instrucţiunile CNVM nr. 4/2004 privind unele măsuri tranzitorii în aplicarea Legii nr. 297/2004, obligaţia recurenţilor fiind scadentă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004.
Ca atare, reţinând că temeiul legal aplicabil încadrării faptei îl reprezintă legea în vigoare la data săvârşirii faptei – O.U.G. nr. 28/2002, împrejurarea că ea a fost abrogată prin Legea nr. 297/2004, este lipsită de relevanţă, critica reclamanţilor privind nelegalitatea actelor CNVM emise la 2 august 2004, fiind neîntemeiată.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
