Utilizarea procedeelor, normelor, tehnologiilor proprii în executarea lucrării, fără a deţine agrement tehnic. Caracterul obligatoriu al reglementărilor tehnice în construcţii. Lipsa interesului petentei a cărei ofertă este neconformă în a solicita examinarea legalităţii procesului de evaluare a ofertei câştigătoare
O.U.G. nr. 34/2006, art. 271 alin. (1)
H.G. nr. 766/1997 Legea nr. 10/1995
Potrivit dispoziţiilor art. 271 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contestatia se înaintează atât Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor, cât şi autorităţii contractante, în termenele prevăzute la art. 256 indice 2, sub sancţiunea decăderii.
Normele interne tehnice şi de control al costurilor înregistrate de un ofertant în decursul activitătii de constructii ori valorile medii istorice ale consumurilor de materiale, forţa de muncă, orele de funcţionare şi de transport utilizate la întocmirea ofertei nu pot fi luate în seamă dacă nu se întemeiază pe un agrement tehnic, în sensul art. 1 din H.G. nr. 766/1997, concretizat într-un document scris, care să conţină aprecierea tehnică favorabilă asupra aptitudinii de utilizare, în conformitate cu cerinţele legii calităţii în construcţii, a unor procedee sau echipamente pentru care fie nu există şi nu pot fi încă elaborate standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale, fie există astfel de standarde şi reglementări, dar procedeele sau echipamentele nu se încadrează în cerinţele acestora.
Reglementările tehnice în construcţii stabilesc condiţiile minime de calitate cerute construcţiilor, produselor şi procedeelor utilizate în construcţii, precum şi modul de determinare şi de verificare a acestora, condiţii care sunt obligatorii atât pentru învestitor, cât şi pentru executant.
în situaţia în care oferta petentei este neconformă, cercetarea legalităţii procesului de evaluare a ofertei câştigătoare nu mai prezintă interes deoarece nu poate duce la schimbarea situaţiei petentei, în sensul transformării ofertei ei în una admisibilă.
Decizia nr. 278/CA din 21 mai 2010
Prin decizia nr. 1482/125C4/999/1094/1113/1143/1179/01.04.2010, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis în parte contestaţiile formulate de SC V.93 SRL nr. şi de asociere a G.H.B.G.MBH -SC H. SRL, în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Iaşi, a anulat raportul final al proccdurii dc atribuire nr. 1879/23.02.2010 şi adresele autorităţii contractante de comunicare către ofertanţii admişi a rezultatului proccdurii şi a obligat-o pe autoritatea contractantă la clarificarea ofertei asocierii J.A.O.P.S. de E. SA – SC M.A. SA, la reevaluarea ofertelor admise şi la emiterea unui nou raport de evaluare finală a ofertelor, cu respectarea întocmai a documentaţiei de atribuire şi a legislaţiei privind achiziţiile publice, în termen de cel mult 20 de zile.
Prin aceeaşi decizie, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a obligat-o pe autoritatea contractantă să le comunice ofertanţilor ale căror oferte vor fi reevaluate rezultatul proccdurii, după reevaluare, cu respectarea cap. V din O.U.G. nr. 34/2006.
Consiliul a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind declararea neconformă a ofertei asocierii J.A.O.P.S. de E. SA – SC M.A. SA şi declararea câştigătoare a ofertei SC „V.93” SRL, respcctiv dcclararca neconformă a ofertei SC V.93 SRL şi declararea câştigătoare a ofertei asocierii G.H.B.G.MBH-SC H. SRL, din contestaţiile SC V.93 SRL nr. 2560/01.03.2010 şi asocicrii G.H.B.G.MBH-SC „H.” SRL nr. 334/E/04.03.2010.
Consiliul a respins ca nefondate contestaţiile formulate de SC V.C. SA nr. 618/04.03.2010 şi SC T.C. SRL nr. 302/06.03.2010, şi ca tardivă pe cea a SC E.G. SRL nr. 130/04.03.2010, şi l-a obligat pe Consiliul Judeţean Iaşi la plata către asocierea G.H.B.G.MBH–SC H. SRL a sumei de 893 de lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul soluţionării contestaţiei.
Pentru a hotărî astfel, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a reţinut, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca tardivă a contestaţiei formulate de SC E.G. SRL că au fost încălcatc dispoziţiile art. 271 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 deoarece SC E.G. SRL nu a transmis
contestaţia sa şi autorităţii contractante în termen de zece zile de la comunicarea rezultatului procedurii pe care l-a atacat.
Referitor la contestaţia formulată dc SC V.C. SA, Consiliul a avut în vedere că petenta, participantă la procedura de licitaţie deschisă pentru atribuirea de lucrări având ca obiect „Reabilitarea şi modernizarea drumului interjudeţean DJ 248 laşi-Vaslui”, nu a prezentat documente relevante prin care să susţină procedee, norme, tehnologii acreditate, pe care le va utiliza în execuţia lucrării, astfel încât aceasta să poată fi finalizată într-un termen de 4 luni, a prezentat informaţii eronate şi contradictorii în răspunsurile la clarificări şi a indicat în procedurile de execuţie pentru punerea în operă a mixturilor asfaltice un număr minim de treceri pentru compactare de 12 plus 4, iar în clarificările ulterioare a indicat un număr de patru treceri.
A mai reţinut Consiliul că acestei societăţi ofertante autoritatea contractantă i-a solicitat clarificări în mai multe rânduri pe care ofertanta nu le-a contestat, acceptând forma şi conţinutul acestora. Prin urmare, orice critică faţă de o solicitare de clarificări după ce s-a răspuns acesteia şi după aşteptarea comunicării unui rezultat al procedurii, constatat a îi fi nefavorabil, nu poate fi acceptată.
S-a mai avut în vedere la soluţionarea contestaţiei formulate de SC V.C. SA că în condiţiile în care s-a reţinut că oferta ci a fost considerată neconformă, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, cercetarea aspcctelor legate de ofertele celorlalţi participanţi la procedura de atribuire este de prisos, nemaiputând schimba situaţia ofertei petentei, în sensul transformării ei în una admisibilă.
In ceea ce priveşte contestaţiile formulate de SC V.93 SRL şi de asocierea G.H.B.G.MBH-SC H. SRL, s-a avut în vedere că asocierea J.A.O.P.S. de E. SA – SC M.A.”SA nu a indicat disponibilitatea tuturor resurselor materiale şi umane necesare pentru execuţia lucrării în termenul propus de 8 luni, fiind necesare clarificări în acest sens.
împotriva deciziei nr. 1482/125C4/999/1094/1113/1143/1179/01.04.2010 au formulat plângere SC E.G. SRL.
A arătat petenta că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în raport cu toate capctele de cerere pe care le-a formulat, iar actul juridic dedus judecăţii a fost interpretat greşit, fiind schimbată natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Curtea de Apel Iaşi a respins plângerile ofertantelor SC EG SRL şi SC V.C. SRL reţinând că din probele administrate în cauză rezultă că autoritatea contractantă Consiliul Judeţean Iaşi a iniţiat procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică având ca obiect „Reabilitarea şi modernizarea drumului interjudeţean DJ 248 Iaşi-Vaslui”, că în cadrul acestei proceduri, autoritatea contractantă a emis raportul final al procedurii de atribuire nr. 1879/23.02.2010, rezultatul fiind comunicat ofertanţilor şi că
împotriva rezultatului au formulat contestaţii SC SRL, SC V.C. SA, asocierea G.H.B.G.MBH – SC H. SRL, SC „E.G ” SRL şi SC T.C. SRL, soluţionate dc Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin decizia nr. 1482/ 125C4/999/1094/1113/1143/1179 din 01.04.2010.
In ceea ce priveşte contestaţia formulată de SC „E.G.” SRL, Curtea de Apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 271 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora contestaţia se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute la art. 256 indice 2, sub sancţiunca respingerii ca tardivă.
întrucât petenta SC E.G. SRL nu a depus la dosarul cauzei dovada comunicării contestaţiei autorităţii contractante şi pentru că impedimentele tehnice la care a făcut referire în răspunsul dat la solicitarea Consiliului de a prezenta dovada transmiterii contestaţiei sale către autoritatea contractantă nu constituie un motiv serios pentru a se crede că aceasta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a realiza comunicarca prevăzută de art. 271 alin. (1), Curtea de Apel a considerat că just a stabilit Consiliul, prin decizia atacată, că nu a fost respectată obligaţia de comunicare a contestaţiei către autoritatea contractantă.
Cum SC „E.G.” SRL nu a dovedit îndeplinirea acestei obligaţii legale, Curtea de Apel, având în vedere dispoziţiile legale imperative prezentate mai sus, a considerat că sc impune respingerea plângerii ca nefondată, reţinând că este tardivă contestaţia formulată împotriva raportului final al procedurii de atribuire nr. 1879/23.02.2010 şi că, raportat la soluţia adoptată, este evident că nu se impune analizarea motivelor invocate în plângere de SC „E.G.” SRL, întrucât se referă la fondul pricinii.
Referitor la plângerea formulată de SC V.C. SA, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate şi că în exercitarea dreptului menţionat, Consiliul Judeţean Iaşi i-a solicitat petentei SC V.C. SA, de mai multe or, clarificări privind modul concrct de calcul al duratei de 4 luni de execuţie a lucrărilor.
SC V.C. SA a răspuns acestor solicitări, însă nu a prezentat nici un înscris din care să rezulte că procedeele şi tehnologiile pe care le va utiliza în realizarea lucrării permit executarea acesteia în termenul propus, cu respectarea cerinţelor legii calităţii în construcţii. Normele interne tehnice şi de control al costurilor înregistrate în decursul activităţii de construcţii pe care petenta a desfaşurat-o de la înfiinţare ori valorile medii istorice ale consumurilor de materiale, forţa de muncă, orele de funcţionare şi de transport utilizate la întocmirea ofertei nu pot fi luate în seamă deoarece
nu se întemeiază pe un agrement tehnic, în sensul art. 1 din H.G. nr. 766/1997, concretizat într-un document scris, care să conţină aprecierea tehnică favorabilă asupra aptitudinii dc utilizare, în conformitate cu cerinţele legii calităţii în construcţii, a unor procedee sau echipamente pentru care fie nu există şi nu pot fi încă elaborate standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale, fie există astfel de standarde şi reglementări, dar procedeele sau echipamentele nu se încadrează în cerinţele acestora, diferenţa influenţând una dintre cerinţele prevăzute la art. 5 din Legea nr. 10/1995 privind calitatca în construcţii.
Prin urmare, corect a considerat autoritatea contractantă că pentru ca petenta să poată utiliza procedee tehnice proprii ori să poată modifica prevederile standardelor în vigoare, trebuia să deţină agrement tehnic, obligaţie prevăzută şi de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/1995.
Aşa fiind, nu există temei pentru a considera întemeiată apărarea petentei potrivit căreia s-a aflat în imposibilitate obiectivă dc a prezenta documente relevante prin care să susţină procedee, norme, tehnologii acreditate, pe care le va utiliza în execuţia lucrării deoarece nu există vreun organism de acreditare care să emită astfel de acreditări/agrcmentări.
Neîntemeiată este şi teza conform căreia Normele de deviz pentru lucrări de drumuri d), ediţia 1981, şi Ghidul pentru elaborarea devizelor la nivel dc categorii de lucrări şi obiectc de construcţii pentru investiţiile realizate din fondurile publice, aprobat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei prin Ordinul nr. 1568/15.10.2002, sunt orientative, ofertanţii având libertatea de a-şi prevedea în oferte propriile consumuri şi tehnologii de execuţie, cu respectarea exigenţelor calitative şi cantitative prevăzute în proiectul tehnic.
Din dispoziţiile pct. 1.4, capitolul 1 din Ghid reiese, într-adevăr, că normele de deviz pot fi întocmite şi prin utilizarea propriilor consumuri dc resurse corespunzătoare tehnologiilor de execuţie, dar cu condiţia respectării nu numai a exigenţelor calitative şi cantitative prevăzute în proiectul tehnic, ci şi a actclor normative şi reglementărilor în vigoare. Or, aceste norme de deviz au la bază standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale or, în lipsa acestora, agrementul tehnic reglementat în Anexa nr. 5 a H.G. nr. 766/1997 care demonstrează posibilitatea realizării lor cu îndeplinirea cerinţelor specifice fiecărui domeniu.
Nici apărarea referitoare la eroarea de calcul privind lungimile de bandă corccte aşternute într-o oră pentru BA 16 şi BADPC25 nu a fost primită deoarece diferenţele de 275 metri liniari/oră de bandă BA 16 (500-225) şi 273 metri liniari/oră de bandă BADPC25 (470-197) sunt semnificative raportat la lungimea totală de 38 de km dc drum interjudeţean ce trebuie reabilitat şi modernizat.
în ceea ce priveşte numărul de trcceri ale atelierului de compactare, Curtea a avut în vedere că SC V.C. SA a susţinut, iniţial, în proccdura dc cxecuţic a
compactării mixturilor asfaltice că numărul minim de treceri ale compactoarelor este de 12+4. Ulterior, prin scrisoarea nr. 269/28.01.2010 şi apoi prin scrisoarca nr. 356/06.02.2010 petenta i-a comunicat autorităţii contractante că din experienţa în lucrările pe care le-a executat în trecut, pentru obţinerea unui grad de compactare optim sunt necesare în medie două treceri cu vibrare şi două treceri fară vibrare prin fiecare secţiune, că prin această exprimare a fScut referire la unitatea de lucru asumată pentru determinarea necesarului de compactoare dintr-un atelier de compactare şi nu reprezintă numărul total de treceri, că această unitate de calcul poate fi multiplicată în funcţie de necesităţile de compactare ce decurg din rezultatele obţinute pe sectorul experimental şi poate duce fie la sporirea numărului dc compactoare, fie la mărirea vitezei de deplasare a compactoarelor pentru a atinge numărul minim de treceri stabilit în urma testelor, că se pot realiza 22,25 treceri ale atelierului de compactare în cazul BA 16 şi 25,4 treceri în cazul stratului de BADPC25, adică peste numărul minim de treceri prevăzut de standardul SR 174/2:1997 şi că SR 174/2:1997 nu a urmărit impunerea unui număr minim de treceri ce ar trebui să asigure obţinerea unui grad de compactare optim, ci a indicat aceste valori ca referinţă statistică ţinând cont de compactoarele uzuale.
Din simpla lecturare a susţinerilor petentei s-a constatat că aceasta nu a arătat clar, neîndoielnic, numărul minim dc treceri ale compactoarelor pe care îl va efectua în cazul în care oferta sa va fi declarată câştigătoare. Afirmaţiile referitoare la numărul mediu de treceri, la unitatea de lucru asumată pentru determinarea necesarului dc compactoare ori numărul de treceri care se pot realiza în urma testelor ori la momentul în care devine critică resursa atelier compactare nu prezintă nici o importanţă în soluţionarea cauzei deoarece nici măcar nu se sugerează care ar fi numărul minim de treceri pe care îl va asigura petenta, mai ales că aceasta a susţinut, eronat, că standardul SR 174/2:1997 nu a urmărit impunerea unui număr minim de treceri ce ar trebui să asigure obţinerea unui grad de compactare optim, ci a indicat aceste valori ca referinţă statistică ţinând cont de compactoarele uzuale.
Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi a echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe baza de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate. Reglementările tehnice în construcţii, printre care se află şi standardul SR 174/2:1997, denumit
„Lucrări de drumuri. Imbrăcăminţi bituminoase cilindrate executate la cald. Condiţii tehnice pentru prepararea şi punerea în operă a mixturilor asfaltice şi recepţia îmbrăcăminţilor executate”, stabilesc condiţiile minime de calitate cerute construcţiilor, produselor şi procedeelor utilizate în construcţii, precum şi modul de determinare şi de verificare a acestora, condiţii care, conform art. 22 lit. 1) din Legea nr. 10/1995, art. 23 şi art. 28 din acelaşi act normativ, sunt obligatorii atât pentru învestitor, cât şi pen
tru executant, iar încălcarea lor poate constitui, de la caz la caz, infracţiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 10/1995 ori contravenţia prevăzută de art. 33 pct. III lit. b) din Legea nr. 10/1995.
Prin urmare, nu există nici un temei pentru a se reţine că standardul SR 174/2:1997 conţine reglementări cu valoare de recomandare, ce ar putea fi încălcate.
Faţă de cele ce preced, Curtea de Apel a considerat că în mod corect s-a reţinut că explicaţiile prezentate de petentă nu sunt concludente, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
Referitor la susţinerea petentei potrivit căreia în documentaţia de atribuire se găsesc numeroase articole care nu au corespondent în indicatoarele de norme de deviz sau au specificaţia (asim), ori articole pentru care nu a fost detaliat conţinutul în ceea ce priveşte materialele, manopera şi utilajele, instanţa a avut în vedere că, de vreme ce petenta nu a atacat documentaţia, a acceptat conţinutul ei, iar orice critică formulată în legătură cu documentaţia de atribuire după comunicarea rezultatului procedurii nu poate fi luată în considerare.
Nefondată este şi critica privind omisiunea Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor de a examina legalitatea procesului de evaluare a ofertei câştigătoare. Judicios a stabilit Consiliul că în condiţiile în care s-a reţinut că oferta petentei a fost considerată neconformă cercetarea aspectelor legate de ofertele celorlalţi participanţi la procedura de atribuire este de prisos, nemaiprezentând interes, deoarece nu poate duce la schimbarea situaţiei petentei, în sensul transformării ofertei ei în una admisibilă.
Nici în calea de atac a plângerii nu se poate efectua o verificare a legalităţii procesului de evaluare a ofertei câştigătoare, activitatea juridică neputând fi iniţiată şi întreţinută fară justificarea unui interes. întrucât oferta petentei este neconformă, iar verificările solicitate cu privire la alte aspecte decât la această problemă nu pot schimba un nici un fel situaţia SC V.C. SA, în sensul modificării ofertei ei în admisibilă, Curtea de Apel a constatat că obligaţia instanţei de examinare a plângerii nu poate depăşi limitele problemei neconformităţii ofertei petentei deoarece interesul în exercitarea plângerii trebuie să se menţină pe toată durata procedurii judiciare.
Cum în prezenta cauză nu s-a ajuns la concluzia că oferta petentei este conformă şi având în vedere că se menţine soluţia Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor de anulare a raportului final al procedurii de atribuire şi de obligare a autorităţii contractante la clarificarea ofertei asocierii J.A.O.P.S. de E. SA – SC M.A. SA, la reevaluarea ofertelor admise şi la emiterea unui nou raport de evaluare finală a ofertelor, cu respectarea întocmai a documentaţiei de atribuire şi a legislaţiei privind achiziţiile publice, Curtea de Apel a constatat că nu există temei care să
justifice un interes al petentei în analizarea legalităţii procesului dc evaluare a ofertei câştigătoare.
A mai reţinut Curtea de Apel că, prin dccizia atacată, Consiliul a analizat complet contestaţia formulată de SC V.C. SA, motivarea fiind clară şi completă, inclusiv în partea ce priveşte solicitarea de verificare a legalităţii procesului dc evaluare a ofertei câştigătoare. Consiliul a răspuns criticilor formulate de contestatoare, făcând referire şi la concluziile scrise depuse de parte, el neavând obligaţia de a analiza fiecare argument prezentat în contestaţie, şi a respcctat proccdura dc soluţionare prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât nu există elemente de natură a se crede că s-a încălcat principiul dreptului la apărare ori cel al contradictorialităţii.
Cât priveşte cererca de administrare a probei cu expertiza tehnică dc specialitate, instanţa, având în vedere că înscrisurile din dosar sunt suficiente pentru lămurirea cauzei, a reţinut că solicitarea părerii unui expert tehnic nu este utilă.
