O.G. nr. 2/2001, art. 21
Cu privire la proporţionalitatea sancţiunii complementare, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001, reţinând că suma ce nu s-a regăsit pe bonuri fiscale era de 140 lei, că fapta prezintă un grad relativ redus de pericol social, aspect ce se reflectă prin chiar sancţiunea aplicată, instanţa a constatat că sancţiunea complementară este disproporţionată, că nu se justifică suspendarea activităţii societăţii petente pe 3 luni pentru fapta
constatată, motiv pentru care a considerat că pentru prima abatere i se poate aplica doar sancţiunea principală.
Jud. sect. 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 12034/2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pc rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 13 iulie 2009, petentul SC A.C. SRL a contestat
procesul-verbal seria H nr. 0068989 din 4 iunie 2009. In fapt, petentul a recunoscut fapta constatată şi sancţionată de agentul constatator, dar a solicitat rcanalizarea sancţiunii complementare constând în suspendarea activităţii pentru 3 luni, considerând că este în mod vădit disproporţionată faţă de abaterea sancţionată cu avertisment. Petenta a învederat că suspendarea activităţii pentru 3 luni are serioase implicaţii asupra salariatelor, femei mai în vârstă, cu venituri modeste, relaţiile cu furnizorii şi clienţii urmând a fi grav afectate. Au fost anexate plângerii copie de pe procesele-verbal întocmite la momentul controlului şi de pe chitanţa de confiscare a sumei de 140 lei.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea măsurilor dispuse, susţinând că petentul a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat cu avertisment, sancţiunea suspendării activităţii operând ope legis, aplicându-se automat, agentul constatator neavând posibilitate de alegere.
In urma analizării procesului-verbal contestat, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: prin procesul-verbal seria H nr. 0068989 din 4 iunie 2009, petentul SC A.C. SRL a fost sancţionat cu avertisment şi cu sancţiunea complementară constând în suspendarea activităţii socictăţii pe o perioadă de 3 luni, fiind confiscată totodată suma de 140 Ici încasată fară a fi justificată prin documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal; nu au fost emise bonuri fiscale pentru vânzările efectuate, faptă carc, conform procesului-verbal, este prevăzută şi sancţionată de art. 10 lit. b) şi art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/1999. Din plângerea cu carc a fost sesizată instanţa a reţinut că petentul recunoaşte fapta de care este acuzat şi pentru carc a fost sancţionat, solicitând înlăturarea sancţiunii complementare constând în suspendarea activităţii socictăţii pc o perioadă de 3 luni. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa, pc de o parte, a reţinut că petentul nu a formulat critici de nelegalitate, iar, pe de altă parte, a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute exprese. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa, reţinând mărturisirea petentului, a consta
tat că procesul-vcrbal este temeinic, fapta petentului (de a nu emite bonuri fiscale cu casa de marcat din dotare pentru toate produsele comercializate) întrunind elementele constitutive ale contravenţiei de care a fost acuzat.
Cu privire la sancţiune, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Prin procesul-verbal a fost aplicată sancţiunea avertismentului, s-a suspendat activitatea societăţii pe 3 luni şi s-a dispus confiscarea sumei de 140 lei. Instanţa a constatat că acestea sunt stabilite în limitele legii (O.U.G. nr. 28/1999). Cu privire însă la proporţionalitatea sancţiunii complementare, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001, reţinând că suma ce nu s-a regăsit pe bonuri fiscale la ora 14 era de 140 lei, că fapta prezintă un grad relativ redus de pericol social, aspect ce se reflectă prin chiar sancţiunea aplicată, instanţa a constatat că sancţiunea complementară este disproporţionată în raport cu toate criteriile de mai sus, că nu se justifică suspendarea activităţii societăţii petente pe 3 luni pentru fapta constatată, motiv pentru care a considerat că pentru prima abatere i se poate aplica petentului doar sancţiunea principală. Instanţa a considerat că această înlăturare a sancţiunii complementare se justifică doar pentru prima abatere, în condiţiile în care intimata nu a învederat că petentul ar avea contravenţional cu referire la regulile nesocotite la 4 iunie 2009. Atenţionând petentul că un asemenea cazier există şi este administrat de intimată în procesele contravenţionale, instanţa a recomandat petentului respectarea tuturor regulilor ce guvernează activitatea desfăşurată.
Pentru toate considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, instanţa a admis plângerea contravenţională, a modificat în parte pro-cesul-verbal contestat, a înlăturat sancţiunea complementară constând în suspendarea activităţii societăţii petente şi a menţinut celelalte dispoziţii ale procesului-verbal analizat.
