Nepronunţarea asupra unui petit formulat oral şi menţionat în Încheierea de şedinţă, chiar dacă prin dispozitiv se soluţionează acţiunea „formulată şi precizată”, fără a se regăsi şi soluţia vizând obiectul precizării cererii, impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 359 din 3 martie 2011
Prin sentința nr. 965/24.09.2010, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Mureș și A.F.P. Iernut, obligând pârâta D.G.F.P. Mureș – A.F.P. Iernut să-i restituie reclamantului suma de 7.013 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală calculată de la data plății 25 mai 2009 și până la restituirea efectivă.
Instanța de fond a reținut în esență că cererea reclamantului este justificată, deoarece taxa de poluare introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene iar reglementarea ei nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public și că, deși nu reprezintă o taxă vamală directă, dat fiind caracterul său special și aplicabilitatea numai autoturismelor cu proveniență din alte state, neaplicându-se vehiculelor deja înmatriculate în România și revândute, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale. Instanța de fond a avut în vedere și prevederile Tratatului C.E.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta D.G.F.P. Mureș, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii reclamantului deoarece în mod greșit s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt discriminatorii față de prevederile art. 25, 28 și 90 din Tratatul C.E.
De asemenea, s-a invocat faptul că potrivit art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 împotriva titlului de creanță și a actelor administrativ fiscale se poate formula contestație, contestația fiind o cale administrativă de atac.
Printr-o motivare detaliată s-a susținut legalitatea instituirii și colectării taxei de poluare, subliniindu-se că instituirea acesteia a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, invocându-se totodată și temeinicia cererii de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu , prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont de incidența prevederilor art. 3041 C.proc.civ., instanța a constat că recursul este fondat, dar pe alte considerente decât cele legate de fondul cauzei invocate de recurentă.
La dosarul instanței de fond s-a depus o copie a Deciziei nr. 19/27.02.2009 prin care D.G.F.P. Mureș a soluționat contestația formulată de reclamantul B.I. împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, soluționată în sensul respingerii.
Potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din 26 mai 2010, reprezentantul reclamantului și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea Deciziei nr. 19 din 27 februarie 2009, prin care s-a respins contestația. Cu toate acestea, instanța nu s-a pronunțat și asupra petitului de anulare a Deciziei prin care s-a soluționat contestația ce privește tocmai restituirea taxei de poluare care formează obiectul cererii inițiale de chemare în judecată, în pofida faptului că în dispozitiv se face mențiunea admiterii acțiunii „formulată și precizată”.
în condițiile date este incident textul art. 312 alin. (5) C.proc.civ. și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru ca prima instanță să soluționeze și cererea de anulare a Deciziei nr. 19/2009, soluție determinantă asupra cererii de restituire a taxei de poluare.
