Analizând sumar prevederile ordinului contestat, se constată că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcţia publică se află dispoziţiile O.U.G. nr. 105/2009, care au fost declarate neconstituţionale. Prin procesul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate şi declarate neconstituţionale să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou – O.U.G. nr. 105/2009 – care a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispoziţiile iniţiale în materia respectivă.
C.A. Craiova, secţia administrativ şi fiscal, decizie nr. 43/01.02.2010
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de
27.10.2009, reclamantul T.D. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2389/09.10.2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Motivând în fapt acţiunea, reclamantul a arătat că a ocupat funcţia de director coordonator adjunct al V. Fitosanitare în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală începând cu data de 28.05.2009, urmare a emiterii de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a Ordinului nr. 1427 din 28.05.2009 de numire în funcţia menţionată şi încheierii contractului de management nr. 90/DADR/
28.05.2009,
La data de 12.10.2009 a fost comunicat la sediul instituţiei Ordinul nr. 2389/09.10.2009 emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de 15 zile, la a cărui expirare încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 1427 din
28.05.2009 şi a contractului de management.
Acest ordin este însă nelegal, fiind emis fară indicarea motivelor dc fapt ale măsurii dispuse, cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative referitoare la procedura instituită de lege în cazul încetării contractului de management, fară să beneficieze de o altă ofertă de treccre în altă funcţie, ceea ce are drept consecinţă deprecierea gravă a situaţiei financiare a reclamantului
In dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar plângerea prealabilă, Ordinul 1427/28.05.2009, contractul de management 90/DADR/
28.05.2009, Ordinul 2389/09.10.2009, certificate dc concediu medical.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.11.2009, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive a Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, faţă de dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 90/2001, solicitând respingerea acţiunii faţă de acesta.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susţinut că ordinul, a cărui suspendare s-a solicitat, a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, în conformitate cu carc a fost desfiinţat postul de director coordonator adjunct al V. Fitosanitare în cadrul DADR C.
Aşa fiind, ordinul contestat întruneşte aparenţele de legalitate, fiind emis dc autoritatea competentă în baza atribuţiilor sale, simpla contestate a acestuia nefiind în măsură să constituie ea însăşi un motiv dc îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia în sensul legii.
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., exccpţiile invocate de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, curtea reţine următoarele:
In privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este întemeiată în raport de obiectul cererii de faţă şi dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor şi art. 7 din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, acţiunea urmând să fie respinsă faţă de acest pârât.
Examinând cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2389/
09.10.2009, în raport de susţinerile părţilor, de înscrisurile depuse la dosar şi de legislaţia incidenţă, curtea o apreciază ca fiind întemeiată şi o va admite pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 2389/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de director coordonator adjunct al V. Fitosanitare în cadrul DADR D., la data expirării termenului de preaviz.
Ordinul a cărui suspendare se solicită a fost întemeiat pc prevederile O.U.G. nr. 105/2009.
împotriva acestui ordin reclamantul a formulat plângere prealabilă, care nu a fost soluţionată de cătrc emitentul actului.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condiţiile art. 7 din lege a autorităţii publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Articolul 15 din Lege prevede că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului.
Instanţa constată că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Existenţa unui caz bine justificat ar putea fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanţa are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi preju-dccat fondul litigiului.
Analizând sumar prevederile ordinului contestat, curtea reţine că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcţia publică se află dispoziţiile O.U.G. nr. 105/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1629/03.12.2009, Curtea Constituţională statuând că dispoziţiile art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, VIII şi anexa nr. 1 din
O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituţionale, reţinând că, prin procesul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate şi declarate neconstituţionale – O.U.G. nr. 37/2009 să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou –
O.U.G. nr. 105/2009 care a preluat, în integralitate, cu unele modificări nesemnificative dispoziţiile iniţiale în materia respectivă.
Prin Decizia nr. 1257/07.10.2009, Curtea Constituţională a constatat că, prin O.U.G. nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Curtea Constituţională a mai reţinut că dispoziţiile legale determinate în cuprinsul O.U.G. nr. 105/2009 conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative, ca şi cele ale O.U.G. nr. 37/2009, fiind adoptate cu încălcarea prevederilor, respectiv art. 115 alin. (6) din Constituţie.
In speţă, nu poate fi contestată nici existenţa celei de-a doua condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminenţa procedurii unei pagube, avându-se în vedere efectele ordinului de eliberare din funcţie, lipsirea funcţionarului public de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii şi prestigiului său profesional, vacantarea postului.
In aceste condiţii, curtea apreciază că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată,
fiind demonstrată de către reclamant îndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Urmează ca, pentru motivele arătate să se dispună admiterea în parte a cererii de suspendare, în sensul admiterii acesteia în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 să fie suspendată executarea Ordinului nr. 2389/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Va fi respinsă acţiunea faţă de pârâtul Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Notă: O altă speţă privind suspendarea actului administrativ, prin care s-a dispus destituirea din funcţia publică, a fost supusă judecăţii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 38 din 23 februarie 2009 (în Legalis), instanţa a arătat următoarele:
Natura măsurii dispuse prin actul atacat – destituirea din funcţia publică – nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate a ordinului, invocate de reclamant, presupun cercetarea cu profunzime a fondului, atât faţă de prezenta cauză, cât şi faţă de contestaţia formulată în instanţă împotriva calificativului profesional acordat pentru anul 2007 şi care formează obiectul dosarului nr. 627/39/2008 de pe rolul acestei instanţe.
în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Nici această din urmă condiţie nu este îndeplinită atâta timp cât, potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, actualizată la zi, reclamantul are posibilitatea de a solicita, odată cu anularea actului în condiţiile Legii nr. 554/2004, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum şi reintegrarea în funcţia publică deţinută.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat – destituirea din funcţia publică – nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar, în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
