Prin ordinul nr. 954/2006. reclamantul a fost numit în funcţia de manager la Spitalul Universitar Căi Ferate Craiova pe perioadă determinată, respectiv până la ocuparea funcţiei ca urmare a concursului organizat pentru selecţionarea managerului, astfel cum dispun prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
în contextul apariţiei acestei legi, prerogativa ministrului transportului, construcţiilor şi turismului de a numi şi elibera din funcţie managerii spitalelor, instituită potrivit dispoziţiilor privind organizarea şi funcţionarea ministerului, operează până la organizarea concursului pentru ocuparea respectivelor funcţii, ulterior acestei date ministrul ncmai-putând dispune cu privire la persoana care să asigure conducerea spitalelor din subor-dinea Ministerului Transporturilor în alte condiţii decât cele impuse de noul act normativ, managerul declarat câştigător la concursul de selecţie urmând să încheie un contract de management cu respectivul minister.
Exercitând prerogativa avută până la data organizării concursului de selecţie a managerilor, ministrul a acţionat însă în regim de putere publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, ordinul atacat fiind un act administrativ, aşa cum acesta este definit prin art. 2 lit. c) din aceeaşi lege.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că ordinul în discuţie trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale acestei categorii de acte juridice, deter
minate de caracterul şi specificul lor şi statuate la nivel de principiu atât în doctrina, cât şi în jurisprudenţa în materie.
între aceste condiţii este inclusă şi aceea a motivării actului administrativ, menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreţionare, precum şi a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i sc adresează a dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil, reglementat prin art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, condiţie a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului, din această perspectivă concluzia primei instanţe fiind justificată.
întrucât a fost organizat concursul de selecţie a managerului, iar persoana declarată admisă a fost numită în această funcţie, aşa cum rezultă din Ordinul nr. 205/2008. depus la dosar în recurs, reîncadrarea reclamantului în funcţie şi. implicit, stabilirea în sarcina pârâtului-rccurcnt a obligaţiei de plată a drepturilor salariale până la reîncadrare nu mai este legalmente posibilă.
Faţă de această situaţie şi în condiţiile în care prima instanţă nu a fost învestită cu o cerere accesorie prin care să fie cuantificate despăgubirile solicitate pentru repararea pagubei cauzate, astfel încât soluţia adoptată în privinţa accsteia să poată forma obiectul controlului judiciar, s-a impus modificarea hotărârii atacate numai în sensul înlăturării respectivei obligaţii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (I)C. proc. civ.. recursul a fost admis.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi lise., decizia nr. 1384 din 1 aprilie 2008, în Jurisprudenţa s. cont. adm. şi tise. 2008, sem. I, p. 497
