Nelegalitate. . Daune morale. Cuantum
Legea nr. 84/1995m Legea nr. 554/2004, art. 18
1. Sunt nelegale Ordinele ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5001/2006, nr. 5262/2006 şi nr. 2346/2007, în ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de a susţine testele naţionale pentru admiterea în liceele cu profil artistic din filiera vocaţională a învăţământului naţional şi a repartizării absolvenţilor, la aceste licee, în funcţie de notele obtinute la aceste teste.
Prin aceste ordine se creează o diferenţă foarte mare între copiii care urmează cursurile şcolilor generale şi cei care acced în învăţământul artistic – care susţin probe de aptitudini specifice, începând cu înscrierea în clasa I şi apoi în fiecare an din cei opt ai
ciclului primar şi gimnazial diferenţă ce este de natură a atrage o situaţie de discriminare a celor din urmă, cele două categorii de absolvenţi neaflându-se în situaţii analoage.
2. Pentru repararea prejudiciului moral derivat din chiar discriminarea la care au fost supuşi reclamanţii şi prin consecinţele pe care le-a produs asupra reclamanţilor emiterea actelor atacate, se poate angaja răspunderea patrimonială a instituţiei publice.
Daunele morale pot fi acordate pentru a compensa consecinţele negative pe care actele emise le-au produs reclamanţilor, însă la stabilirea cuantumului acestora trebuie să se aibă în vedere faptul că instanţa a recunoscut discriminarea la care au fost supuşi, a obligat autorităţile să-i înscrie la liceu şi a atenuat din consecinţele pe plan public pe care le-au avut asupra reclamanţilor.
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc., decizia nr. 824 din 13 februarie 2009
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, precizată ulterior, reclamanţii au chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Liceul de Muzică „George Enescu” şi Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, solicitând să se constate nelegalitatea Ordinului nr. 5001/2006, a Ordinului nr. 5262/2006 şi a Ordinului nr. 2346/2007 ale Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, să fie obligaţi pârâţii să permită minorilor înscrierea şi continuarea cursurilor în anul şcolar 2007-2008 în clasa a IX-a a şcolilor la care au absolvit în 2007 clasa a VlII-a, să fie obligaţi pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să răspundă la memoriul adresat şi înregistrat sub nr. 17172/5.07.2007, să se constate că Ordinul nr. 5001/2006 nu are aplicabilitate faţă de învăţământul preuniversitar de artă, obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului la plata de despăgubiri pentru fiecare reclamant, pentru minorii G.A. şi G.C.M. câte 500.000 euro, iar pentru restul minorilor câte 125.000 euro.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 904/19.03.2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” şi Liceul de Muzică „George Enescu”, ca şi excepţia lipsei procedurii prealabile.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor şi a fost constatată nelegalitatea parţială a Ordinului M.E.C. nr. 5001/2006, Ordinului M.E.C. nr. 5262/2006, Ordinului M.E.C.T. nr. 2346/2007, în măsura şi în ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de a susţine testele naţionale pentru admiterea în liceele cu profil artistic din filiera voca-
ţională a învăţământului liccal; au fost obligaţi pârâţii să recunoască reclamanţilor dreptul de a-şi continua studiile în clasa a IX-a a liceelor pârâte, în temeiul promovării testelor de aptitudini specifice.
A fost obligat pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să achite fiecăruia dintre reclamanţi câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale şi a fost respins restul pretenţiilor reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 22 din Legea nr. 84/1995, accesul elevilor absolvenţi de clasa a VllI-a în clasa a IX-a se realizează prin procedura de selecţie şi repartizare, reglementată conform metodologiei M.E.C., iar această procedură se bazează pe rezultatele evaluării competenţelor dobândite în cadrul ciclului gimnazial, care se face conform standardelor naţionale de evaluare.
Pentru anul şcolar 2007-2008 a fost adoptat Ordinul nr. 5001/2006 privind metodologia de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale şi Ordinul nr. 5262/2006 privind aprobarea Procedurii de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal pentru anul şcolar 2007-2008.
Pentru absolvenţii clasei a VII I-a din liceele de artă s-a stabilit obligaţia de a susţine, pe lângă probele de aptitudini specifice, şi testele naţionale pentru a accede în liceele de artă, obligaţie stabilită prin Ordinul nr. 5262/2006, în art. 24 şi prin Ordinul nr. 2436/2007, în art. 2 alin. (1).
Reclamanţii sunt absolvenţi, în anul 2007, ai celor două licee pârâte -Liceul de muzică „George Enescu” şi Liceul de artă „Nicolae Tonitza”, toţi au fost declaraţi admişi la probele specifice în vederea accesului în clasa IX-a la liceele de artă, probe obligatorii potrivit dispoziţiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 84/1995 a învăţământului, dispoziţii potrivit cărora în învăţământul de artă „elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice”.
Ulterior, în baza primelor două ordine contestate ale ministrului Educaţiei, au fost nevoiţi să susţină, alături de ceilalţi copii care doreau să acceadă în învăţământul liceal de cultură generală, testele naţionale la cele trei materii – limba română, matematică, geografie sau istorie, teste pe care le-au picat la unele dintre materii, în special, matematica.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că susţinerile reclamanţilor potrivit cărora art. 38 lit. b) din Legea nr. 84/1995 impune, ca unică cerinţă legală pentru înscrierea în învăţământul de artă, promovarea testelor de aptitudini specifice sunt parţial corecte, dar această cerinţă obligatorie nu este neapărat unică.
A fost examinată legalitatea ordinelor atacate nu prin raportare la acest text, apreciat ca fiind nerelevant, ci în considerarea invocatei discriminări a acestor copii în asigurarea dreptului la învăţătură şi educaţie.
S-a observat, mai întâi, că legea lasă la aprecierea/latitudinea ministrului educaţiei ca, an de an, să stabilească modul de acces în liceu, ceea ce duce la imprevizibilitatea conduitei de urmat a elevilor şi că există o diferenţă foarte mare între elevii care frecventează învăţământul vocaţional artistic şi cei care urmează cursurile şcolilor generaliste, ei neputând fi consideraţi în situaţii analoge.
Nu a fost negată posibilitatea ca şi elevii din învăţământul vocaţional artistic să susţină anumite examene la materii de cultură generală, dar instanţa de fond a observat că stabilirea aceloraşi rigori ca şi pentru copiii din învăţământul de cultură generală, în condiţiile în care nu au nici acelaşi timp necesar pregătirii şi nici aceleaşi obiective educaţionale, este vădit discriminatorie.
S-a reţinut că una din raţiunile testelor naţionale, anume stabilirea unei ierarhii pentru repartizarea elevilor în licee, nu se regăseşte în cauză, în ceea ce priveşte învăţământul vocaţional, ci doar în liceele de cultură generală şi că prin decizia nr. 61/9.01.2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a recunoscut discriminarea la care sunt supuşi elevii dotaţi care aleg învăţământul vocaţional, prin modul unitar de susţinere a testelor naţionale, aceştia nefiind în situaţia analogă cu ceilalţi elevi, din perspectiva timpului pe care îl pot aloca pregătirii pentru testele naţionale.
Singura modalitate de reparare nepatrimonială a prejudiciului cauzat prin emiterea ordinelor atacate este aceea de a fi obligaţi pârâţii să recunoască reclamanţilor dreptul de a-şi continua studiile, în clasa a IX-a a liceelor pârâte, în temeiul promovării testelor de aptitudini specifice, în baza art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a reţinut că existenţa prejudiciului moral derivă din chiar discriminarea la care au fost supuşi reclamanţii şi prin consecinţele pe care le-a produs asupra reclamanţilor emiterea actelor atacate.
împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de M.E.C.T., solicitând admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recursul este fondat:
Reclamanţii au solicitat anularea parţială a Ordinelor M.E.C. nr. 5001/2006, nr. 5262/2006 şi nr. 2346/2006, pentru că se instituia obligaţia de a susţine teste naţionale pentru admiterea în liceele cu profil artistic, vocaţional al învăţământului liceal.
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea parţială a acestor ordine în măsura şi în ceea ce priveşte această obligaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează faptul că Ordinul nr. 5001/2006 şi Ordinul nr. 5262/2006 ar fi fost emise la 31 august 2006, înainte de începerea anului şcolar 2006-2007 şi părinţii şi elevii
având posibilitatea de a lua cunoştinţă de reglementările acestea, au fost respinse.
Indiferent de faptul că reclamanţii au acceptat să susţină probele ce erau prevăzute în ordinele atacate, acestea nu acoperă nelegalitatea actelor emise şi prin care se creează o diferenţă foarte mare între copiii care urmează cursurile şcolilor generale şi cei care acced în învăţământul artistic, care susţin probe de aptitudini specifice începând cu înscrierea în clasa I şi apoi în fiecare an din cei 8 ai ciclului primar şi gimnazial, neputând fi vorba de situaţii analoge.
Nu pot fi reţinute nici criticile şi argumentele care susţin că nu există niciun fel de discriminare în felul în care s-au organizate testele naţionale tocmai în considerarea celor enunţate anterior.
Regula generală stabilită prin ordinele atacate, aceea ca toţi absolvenţii să fie repartizaţi în funcţie de notele obţinute la testele naţionale, trebuie să ţină seama de specificul învăţământului vocaţional artistic. Elevii care acced în această formă de învăţământ trebuie să posede aptitudini specifice care nu pot fi cultivate decât în cadrul unui program special, printr-o programă adecvată.
Chiar instanţa de fond nu a negat posibilitatea ca şi elevii din învăţământul vocaţional artistic să susţină anumite examene la materii de
9 9 9
cultură generală, dar se impune o abordare diferenţiată pentru a evita situaţiile discriminatorii, mai ales că, dacă prin lege s-a stabilit obligaţia ca programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi sportiv să respecte obiectivele stabilite pentru profilul respectiv, atunci şi modalităţile de accedere în învăţământul vocaţional trebuie să fie în raport cu acestea.
Nici reclamanţii şi nici instanţa de fond nu au susţinut ca admiterea să se facă doar pe baza mediei de la probele de aptitudini, ci să se găsească o modalitate în care probele de aptitudini să aibă o pondere mai mare având în vedere că şi în perioada liceală vor fi puse în evidenţă tocmai aceste aptitudini.
Insă, sunt fondate criticile din motivele de recurs ce vizează acordarea daunelor morale.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, iar potrivit art. 18 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
In speţă, daunele morale au fost acordate pentru a compensa consecinţele negative pe care actele emise le-au produs reclamanţilor.
Insă, raportat Ia faptul că instanţa a rccunoscut discriminarea la care au fost supuşi, a obligat autorităţile să-i înscrie la liceu, a atenuat din consecinţele pe plan public pe care le-au avut asupra reclamanţilor, astfel încât se poate aprecia că, sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, recursul este fondat.
De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de M.E.C.T. a fost admis, sentinţa atacată fiind modificată în parte, în sensul că M.E.C.T. a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei către fiecare dintre reclamanţi, cu titlu de daune morale, celelalte dispoziţii ale sentinţei fiind însă menţinute.
