Cererile întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Cum creanţa invocată de creditoare s-a născut dintr-un contract de achiziţie publică, instanţa competentă material şi teritorial pentru soluţionarea fondului raportului juridic litigios fiind Tribunalul Sălaj.
Conform art. 13 din O.U.G. nr. 119/2007, forma în vigoare la data exercitării acţiunii împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 8495 din 14 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 148/06.02.2013 (…) a Judecătoriei Şimleul Silvaniei s-a admis excepţia invocată din ofi ciu privind necompetenţă materială a Judecătoriei Simleul Silvaniei, pentru soluţionarea cererii formulate de către creditoarea SC P.E. SRL – Şimleul Silvaniei – prin administratorul L.L. în contradictoriu cu debitoarea primăria comunei I.P., judeţul Sălaj, având ca obiect ordonanţă de plată.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, care reglementează competenţa de soluţionare a cererilor întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Din adresa de la dosar a rezultat următoarele: contractul de lucrări încheiat cu SC P.E. SRL Şimleul Silvaniei a fost încheiat conform O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Analizând contractul care guvernează raporturile dintre părţi, în baza căruia creditoarea a promovat prezenta cerere, a rezultat faptul că creditoarea s-a obligat să execute, să fi nalizeze şi să remedieze orice defecte ale lucrării „Înfi inţare parc localitatea Zăuan, conac Visky, comuna I.P., judeţul Sălaj”, iar debitoarea s-a obligat să plătească executantului preţul convenit. Preţul contractului fost stabilit la 460.223,16 lei + 110.453,56 lei TVA.
Contractul încheiat astfel de către părţi reprezintă contract de achiziţie publică.
Contractul de achiziţie publică este defi nit de art. 3 lit. f) din O.G. nr. 34/2006, ca fi ind contractul comercial care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este defi nit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă.
Potrivit art. 286 din O.G. nr. 34/2006, „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se afl ă sediul autorităţii contractante”.
Cum cererea creditoarei s-a întemeiat pe contract, ce intră în sfera de aplicare a O.G. nr. 34/2006, iar pentru soluţionarea fondului litigiului instanţa competentă material şi teritorial este Tribunalul Sălaj, conform dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi art. 159 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., instanţa a admis excepţia invocată şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Sălaj.
Tribunalul Sălaj prin ordonanţa civilă nr. 1551/25.03.2013 a admis în parte cererea creditoarei SC P.E. SRL, a obligat debitoarea comuna I.P. prin primar M.L., ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei să plătească în favoarea creditoarei suma de 205.709 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a execuţiei lucrărilor pentru care s-au emis facturile nr. 22/17.10.2011, nr. 24/13.02.2012 şi nr. 25/12.04.2012.
S-a respins capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata penalităţilor de 0,1% pe zi până la momentul plăţii integrale.
A fost obligată debitoarea să plătească creditoarei 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/2007, procedura ordonanţei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
În sensul ordonanţei de urgenţă, contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.
Examinând actele depuse de creditoare în justifi carea pretenţiilor sale, instanţa a reţinut că între societatea creditoare SC P.E. SRL şi debitoarea comuna I.P., prin primar, a intervenit contractul de execuţie lucrări nr. 2445/12.09.2011 pentru executarea lucrării „Înfi inţare parc în localitatea Zăuan, conac Visky, comuna I.P., judeţul Sălaj”. În baza acestui contract, creditoarea a efectuat lucrările
aferente pentru care a emis facturile depuse la dosar, respectiv: factura fi scală nr. 22/17.10.2011 în valoare de 322.216,19 lei, factura nr. 24/13.02.2012 în valoare de 247.620,35 lei, factura fi scală nr. 25/12.04.2012 în valoare de 480,72 lei. Aceste facturi au fost acceptate de către debitoare prin semnătura reprezentantului său. Valoarea însumată a acestor lucrări este de 570.317,26 lei din care creditoarea a arătat că a rămas nerecuperată suma de 205.709 lei. Acest aspect este recunoscut de către debitoare în întâmpinarea depusă la dosar, în care se arată faptul că diferenţa de 205.709 lei ar fi trebuit virată de Administraţia Fondului pentru Mediu, în baza contractului pentru fi nanţare nerambursabilă încheiat în data de 1 iunie 2011, depus în copie la dosar. Instanţa a reţinut că debitoarea recunoaşte valoarea neachitată din facturile emise de societatea creditoare, respectiv suma de 205.709 lei, solicitată în primul petit al acţiunii.
Creanţa societăţii creditoare astfel determinată în temeiul facturilor acceptate de debitoare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, fi ind certă, lichidă, exigibilă şi reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani ce rezultă dintr-un contract de execuţie lucrări încheiat cu o autoritate contractantă.
Astfel cum s-a menţionat anterior, debitoarea pârâtă nu a contestat faptul că datorează suma solicitată de creditoare, invocând în justifi carea neachitării faptul că Administraţia Fondului pentru Mediu nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contractul pentru fi nanţare nerambursabilă. Instanţa a apreciat că apărarea pârâtei nu poate fi avută în vedere pentru a justifi ca neîndeplinirea obligaţiei
de plată a lucrărilor asumate prin contractul încheiat cu SC P.E. SRL. Administraţia Fondului pentru Mediu nu a fost parte în contractul de execuţie lucrări pe care SC P.E. SRL l-a încheiat cu comuna I.P. prin primar, iar plata lucrărilor nu a fost condiţionată de virarea banilor de către Administraţia Fondului pentru Mediu. Modul în care se derulează contractul de fi nanţare nerambursabilă între comuna I.P. prin primar şi Administraţia Fondului pentru Mediu este colateral executării contractului intervenit între SC P.E. SRL şi debitoare care şi-a asumat plata lucrărilor respective.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a constatat că reclamanta-creditoare SC P.E. SRL şi-a îndeplinit obligaţia de a dovedi existenţa creanţei, care este certă lichidă şi exigibilă, iar debitoarea nu a făcut dovada plăţii contravalorii lucrărilor, care rezultă din facturile acceptate de reprezentantul său, fi ind îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordonanţei de plată.
Referitor la solicitarea de obligare a debitoarei la plata penalităţilor de 0,1%/zi întârziere, instanţa a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă copia contractului de execuţie lucrări, încheiat în data de 12.09.2011, în conţinutul căruia nu a fost stipulat modul de calcul al penalităţilor în cazul întârzierii la plată. La pct. 12.2 din contract se stipulează următoarele: „în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de x zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligaţia de a plăti ca penalităţi o sumă echivalentă cu x% din plata neefectuată pe fi ecare zi de întârziere”. Nefi ind determinat în contract modul de calcul al penalităţilor, instanţa a statuat în sensul în care nu poate da curs cererii creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităţilor în procentul solicitat.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 10 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 119/2007, instanţa a ordonat debitoarei să achite creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei suma de 205.709 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a execuţiei lucrărilor pentru care s-au emis facturile nr. 22/17.10.2011, nr. 24/13.02.2012 şi nr. 25/12.04.2012.
Deoarece debitoarea a căzut în pretenţii, în temeiul art. 274 C.proc.civ., a fost obligată să plătească şi suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea creditoarei.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat recurs comuna I.P. prin primar M.L. solicitând admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi totodată nefondată.
Recurenta susţine că în fi şa de date a achiziţiei este specifi cată sursa de fi nanţare, drept urmare SC P.E. SRL a avut cunoştinţă despre faptul că plata execuţiei lucrării va fi făcută de către primăria comunei I.P. când vor fi viraţi banii de către Agenţia Fondului Pentru Mediu.
Intimata s-a opus admiterii cererii de reformare relevând că recursul exercitat este inadmisibil, hotărârea atacată, fiind pronunţată în materia specială a ordonanţei de plată, nu poate fi atacată cu recurs. În subsidiar, în cazul recalifi cării căii de atac din recurs în cerere în anulare, recurenta a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Sălaj.
Deliberând, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, cererile întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Creanţa invocată de creditoare s-a născut dintr-un contract de achiziţie publică, instanţa competentă material şi teritorial pentru soluţionarea fondului raportului juridic litigios fi ind Tribunalul Sălaj.
Conform art. 13 din O.U.G. nr. 119/2007, forma în vigoare la data exercitării acţiunii împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Ţinând cont de principiul legalităţii căii de atac, Curtea, în baza art. 13 din O.U.G. nr. 119/2007, a dispus recalifi carea căii de atac din recurs în acţiune în anulare şi, în raport de prevederile art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 119/2007, va declina competenţa de soluţionare a cererii în anulare formulată împotriva ordonanţei nr. 1551/25.03.2013 (…) a Tribunalului Sălaj, în favoarea Tribunalului Sălaj.
