Referitor la paguba suferită, diminuarea veniturilor ca efect al retrogradării reprezintă prin ea însăşi un factor generator de consecinţe nefaste asupra posibilităţilor materiale ale reclamantei şi familiei sale, pe fondul unor stări de criză în general.
C.A. Galaţi, secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 123/R/28.01.2010
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 387/29 octombrie 2009, a admis cererca, pretinzând în motivare că, prin decizia a cărei suspendare s-a cerut, reclamanta a fost retrogradată pe o perioadă dc 6 luni din funcţia de şef de administraţie, avându-se în vedere raportul dc şi un raport al comisiei de disciplină.
Instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, având în vedere că reclamanta a contestat faptele reţinute în sarcina sa, ca abateri disciplinare în materialitatea lor, iar pe de altă parte, consecinţa imediată a menţinerii deciziei este de natură să-i diminueze veniturile, crcând astfel o pagubă, iminentă în defavoarea sa.
împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. V., criticând-o pentru motive de nelegalitate prin aceea că în cauză, contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu este demonstrat nici cazul bine justificat şi nici paguba iminentă.
Enunţarea generică a unor împrejurări de fapt nu este similară noţiunii de caz bine justificat, iar starea de insecuritate financiară nu a fost dovedită, reclamanta primind în continuare salariul şi stimulentul pentru muncă prestat.
In aprecierea cazului bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat neregularităţi de fond ale deciziei de sancţionare, prin aceea că instituţia a făcut o aplicaţiune ex abrupto a dispoziţiilor art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, neţinând seama de o anumită ierarhie a sancţiunilor ce pot fi aplicate unui funcţionar public, prin adaptarea sancţiunii efectiv aplicate la gravitatea abaterilor disciplinare, comportarea generală, individualizarea sancţiunii, dar şi prin ignorarea unor elemente de fapt cum ar fi modul în care i-a desfăşurat activitatea profesională, respectiv realitatea faptelor descrise prin cele două rapoarte ce au stat la baza emiterii deciziei.
A doua condiţie impusă de text este legată de paguba iminentă, iar din acest punct de vedere reclamanta a invocat diminuarea salariului, cu consecinţe nefaste asupra sa.
Este adevărat că un act administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, iar partea care solicită suspendarea efectelor unui astfel de act este obligată să facă dovezi în sensul cerut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Corect a apreciat prima instanţă că suspendarea se impune, pc de o parte, pentru că nu există certitudinea că la nivelul M.F.P. P. există posturi vacante pentru funcţionarii publici consilier clasa I grad profesional superior treapta I, fapt ce este de natură a crea suspiciunea că reclamanta ar putea fi mutată la altă unitate decât aceea de domiciliu, ceea ce ar presupune cheltuieli suplimentare dc deplasare.
Sub un alt aspect, i-au fost reproşate reclamantei întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor şi neglijenţe repetate în rezolvarea acestora, deşi la nivelul Administraţiei Financiare P. s-au înregistrat,
pe lunile februarie, martie şi aprilie 2009, performanţe la încasări mai mari de 100%, fapt ce poate fi dovedit prin acte.
Este de asemenea de notat că, până la momentul emiterii deciziei, reclamanta nu a fost atenţionată sau sancţionată pentru neîndeplinirea criteriilor de performanţă, ceea ce creează prezumţia puternică a unui funcţionar conştiincios şi performant.
In fine, instituţia ar fi trebuit să aibă în vedere la individualizarea sancţiunii dacă a apreciat că aceasta se impune şi faptul că accste sancţiuni trebuie să fie proporţionale cu gravitatea faptelor, or cel puţin la prima vedere sancţiunea apare ca fiind deosebit de severă în raport de datele prezentate în raportul de audit şi disciplinar.
Referitor la paguba suferită, diminuarea veniturilor ca efect al retrogradării reprezintă prin ea însăşi un factor generator de consecinţe nefaste asupra posibilităţilor materiale ale reclamantei şi familiei sale, pe fondul unor alte stări de criză în general.
Faţă de cele expuse, curtea, văzând şi art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
Notă: în ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil [conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004], această condiţie este îndeplinită prin efectul scăderii salariale sau a pierderii locului de muncă şi, implicit, a sursei de venituri, fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se fi soluţionat fondul cauzei. Ulterior, chiar dacă ar fi admisă, pe fond, acţiunea, înlăturarea consecinţelor păgubitoare ar fi dificilă.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în Hotărârea Buchen c. Cehiei că noţiunea de „bun” ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat şi protejat de art. 1 parag. 1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate
