O.G. nr. 5/2001, art. 1 alin. (1) C. proc. civ., art. 379 C. civ. 1864, art. 943, art. 969
Interdependenţa obligaţiilor reciproce într-un contract sinalagmatic şi efectele specifice ale acestei particularităţi (exceptio non adimpleti contractus) fac dificilă reţinerea caracterului cert al creanţei, în absenţa unui probatoriu complex.
Deşi în contractul încheiat de către părţi se atestă existenţa dreptului reclamantei de a încasa sumele de bani corespunzătoare tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi, de asemenea, existenţa obligaţiei corelative a pârâtei de a achita aceste sume de bani, dreptul pretins nu echivalează cu o creanţă certă. Atâta vreme cât beneficiarul nu a achitat tariful contractat, creditoarea, prevalându-se de neexecutarea contractului din partea beneficiarei cocontractante, nu şi-a îndeplinit, la rându-i, obligaţia corelativă de a eliberat rovinieta.
Jud. Călăraşi, sent. civ. nr. 3303 din 11 noiembrie 2008,
nepublicată
Prin ccrcrca formulată, crcditoarca a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie somată debitoarea să-i achite suma de 458,43 lei, reprezentând contravaloarea ratei IV din preţul rovinietei şi penalităţi de întârziere, precum şi să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, creditoarea a arătat că s-a încheiat contractul nr. X prin care debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe perioada de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale. S-a arătat în continuare că debitoarea nu a achitat decât ratele I, II, III, rămânând datoare cu contravaloarea ratei nr. IV, la care se adaugă penalităţile contractuale de întârziere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că textul art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 stabileşte două condiţii de admisibilitate a somaţiei de plată, prima dată de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi a doua dată de existenţa unui înscris între părţi care atestă drepturi şi obligaţii.
In verificarea primei condiţii de admisibilitate, instanţa a constatat din coroborarea clauzelor contractuale cu prevederile anexei C la contract, că reclamanta nu avea obligaţia de a elibera o rovinietă valabilă pentru întreaga perioadă de valabilitate a contractului, ci avea obligaţia de a elibera 4 roviniete, fiecare valabilă pentru 3 luni, concomitent cu plata de către debitoare a ratei corespunzătoare. De asemenea, conform contractului, eliberarea rovinietelor se facea numai la oficiul poştal la care se încheia contractul, acesta din urmă fiind şi cel care, la încasarea sumelor, emitea factura şi anexa la factură (art. 2 pct. 2 şi 5 din contract).
In baza acestor înscrisuri, crcditoare a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 458,43 lei reprezentând rata IV şi a penalităţilor de întârziere aferente.
Analizând caracterul cert al creanţei astfel pretinse, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 379 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora creanţa este certă atunci când existenta ei rezultă din actul de creanţă sau din alte înscrisuri, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul şi a concluzionat în sensul neînde-plinirii acestei cerinţe.
Pentru aceasta a avut în vedere următoarele:
Contractul încheiat între părţi este un contract sinalagmatic cu succesivă, având ca obiect obligaţii reciproce şi interdependente ale părţilor, conform art. 943 C. civ. 1864.Coroborând aceste dispoziţii legale cu cele ale art. 969 C. civ. 1864, rezultă că în sarcina ambelor părţi au fost instituite drepturi şi obligaţii ce trebuie respectate în egală măsură, executarea unei obligaţii din partea uneia avându-şi cauza în executarea obligaţiei corelative.
Astfel, deşi în contractul încheiat de către părţi se atestă existenţa dreptului reclamantei de a încasa sumele de bani corespunzătoare tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi, de asemenea, existenţa obligaţiei corelative a pârâtei de a achita aceste sume de bani, dreptul pretins nu echivalează cu o creanţă certă. întrucât pârâta-debitoare nu a achitat la oficiul poştal contravaloarea ratei din contract şi nici reclamanta creditoare nu şi-a executat obligaţia de a elibera rovinieta corespunzătoare ratei IV, rezultă că reclamanta crcditoare nu a prestat serviciul public de a permite utilizarea drumurilor naţionale de către pârâtă pe perioada corespunzătoare trimestrului IV, deci nu şi-a îndeplinit, la rându-i, obligaţia.
Aşadar, motivele invocate de crcditoare vizează o culpă, lato sensu, a fiecărei părţi în executarea obligaţiilor contractuale, existenţa sau inexistenţa acestora, cu incidenţă în soluţionarea litigiului, neputând fi discutate în cadrul procedurii speciale a somaţiei de plată, întrucât implică probatorii suplimentare ce nu pot fi administrate decât pe calea dreptului comun.
Mai mult, având în vedere dispoziţiile contractuale referitoare la obligaţia încasatorului (creditoarei) de a elibera beneficiarului rovi-niete valabile pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite prin contract, precum şi faptul că aceste rate sunt eşalonate pe durata unui an, iar rovinietele eliberate sunt corespunzător valabile, rezultă faptul că între părţi s-a încheiat un contract cu termen esenţial, la împlinirea
căruia încetează efectele contractului. Astfel cum s-a arătat mai sus, atâta vreme cât beneficiarul nu a achitat tariful contractat, creditoarea, prevalându-se de neexecutarea contractului din partea beneficiarei cocontractante, nu şi-a îndeplinit, la rându-i, obligaţia corelativă de a eliberat rovinieta. A operat astfel suspendarea forţei obligatorii a contractului, ce a durat până la ajungerea acestuia la termen.
în acest context, pretenţia creditoarei ca beneficiarul să execute contractul încetat poate avea valoarea unei cereri în daune, aspecte care oricum nu pot fi analizate în procedura de urgenţă a somaţiei de plată, excedând caracterului cert şi exigibil pe carc trebuie să-l îndeplinească crcanţa pretinsă de crcditoare.
Nefiind îndeplinită astfel prima condiţie a proccdurii speciale privind existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, instanţa a respins cererea privind emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 186,39 lei (51,00 euro), reprezentând debitul principal, ca inadmisibilă.
