Activitate didactică şi ştiinţifică. Competenţa de apreciere
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul N.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 3967 din 26 aprilie 2005 prin care ministrul educaţiei şi cercetării a decis neacordarea titlului didactic de profesor universitar (anexa nr. 1 la ordin), recunoaşterea acestui titlu validat de Universitatea „D ”, precum şi repararea pagubei cauzate prin încălcarea dreptului recunoscut de lege.
Din actele dosarului rezultă că actul administrativ contestat a fost emis în baza referatelor Comisiei de analiză a contestaţiilor (aprobată prin Ordinul nr. 3842/2004 al ministrului educaţiei şi cercetării), ce au fost validate de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor. Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.). în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestui organism (aprobat prin Ordinul nr. 4821/2004 al ministrului educaţiei şi cercetării), in cadrul reuniunii din 8 aprilie 2005, C.N.A.T.D.C.U. a votat neconfirmarca titlului didactic de profesor universitar în ceea ce-1 priveşte pe intimatul-reclamant şi a propus emiterea ordinului ministrului în acest sens.
Conform art. 9 alin. (1) din Regulamentul arătat mai înainte, comisiile „au atribuţii şi desfăşoară activităţi specifice, după caz, privind elaborarea sistemelor de evaluare, confirmare, avizare, recunoaştere”, rezoluţiile acestor comisii fiind motivate strict în raport de criteriile de evaluare.
Potrivit art. 61 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei de specialitate şi documentele însoţitoare, se înaintează C.N.A.T.D.C.U. care, pe baza analizei acestora, se pronunţă prin vot nominal deschis pentru confirmarea sau neconfirmarca titlului didactic.
în acest context, argumentul instanţei de fond privind împrejurarea că ordinul în litigiu este „nemotivat” nu poate fi primit.
în acelaşi timp, prin soluţia pronunţată. Curtea de Apel a atins aspecte ce exced controlului instanţei de judecată atunci când a reţinut – neargumentat de altfel – că nu au fost respectate criteriile de evaluare de către comisia de analiză.
Analiza ştiinţifică a activităţii didactice exprimată în lucrările ştiinţifice anexă la dosarul de concurs cade în competenţa comisiilor specializate pe domeniul în care candidatul a susţinut concursul, aşa cum rezultă din Regulamentul C.N.A.T.D.C.U.
Comisia de analiză este suverană în evaluarea cunoştinţelor sau experienţei necesare pentru acordarea unui titlu ştiinţific şi decizia luată nu poate face obiectul unei acţiuni în administrativ.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1941 din 25 mai 2006, în Jurisprudenţă s. cont. adm. şi fisc., 2006, sem. II, p. 158
Notă: Fără îndoială că examinatorul (noţiune generică) are o putere de apreciere, mai mult sau mai puţin întinsă, asupra calităţilor şi cunoştinţelor examinatului. însă diversele regulamente care stabilesc modul de desfăşurare a acestor concursului nu fac altceva decât să limiteze puterea de apreciere a organului administrativ care este ţinut (legat) de acestea. Astfel, atribuţia acesteia din (mai mult sau mai puţin) discreţionară devine legată (cel puţin sub anumite aspecte). în consecinţă, considerentele de oportunitate devin de legalitate. Astfel, întinderea controlului instanţei de contencios administrativ este rezultatul a două tendinţe opuse:
a) pe de o parte, instanţa verifică legalitatea desfăşurării concursului, cu alte cuvinte respectarea întocmai a regulamentelor aplicabile în cauză;
b) ţie de alta insă, instanţa nu se poate substitui evaluatorului (examinatorului). Altfel spus, dacă prin lege îi rămâne administraţiei o doză de apreciere discreţionară, care presupune, pentru exerciţiul său, anumite cunoştinţe de specialitate, instanţa de contencios administrativ refuză să o cenzureze, apreciind că acest lucru excedează comjjetenţei sale.
