În prezenta cauză, în care constatarea contravenţiei s-a făcut cu aparatură electronică de înregistrare respectiv cu mijloace tehnice certificate şi omologate, prezenţa unui martor nu este necesară aşa cum statuează şi dispoziţiile alin. 3 ale art. 109 din OUG nr. 195/2002.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fiscal, dec. nr. 167/2008 nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4128 din 06.12.2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul B.S.I., ca fiind întemeiată şi în consecinţă s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie seria BN nr. C1667706 încheiat la 13.08.2007 de IPJ Bistriţa-Năsăud şi a sancţiunii amenzii de 156 lei aplicată, ca nelegale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs agentul constatator I. P. J. Bistriţa-Năsăud.
Recursul este fondat.
Referitor la excepţia tardivităţii recursului invocată de către intimat, se constată că este nefondată în condiţiile în care potrivit dovezii de comunicare a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond aceasta a fost comunicată IPJ BN la 20 decembrie 2007, iar recursul a fost înregistrat la instanţă la data de 3 ianuarie 2008, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea recursului invocată de intimat, deoarece sunt invocate în drept dispoziţiile art. 309 pct. 9 C. proc. civ., iar motivele de casare sunt numai cele prevăzute la art. 304 pct. 1-5, tribunalul reţine că în soluţionarea cauzei instanţa nu este ţinută în aplicarea dispoziţiilor legii de temeiurile invocate de reclamant, apelant, recurent, etc., ci în soluţionarea recursului instanţa este ţinută de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. potrivit căruia se poate admite recursul, se poate respinge, anula ori constata perimarea lui, iar în situaţia admiterii recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte, în funcţie de modul în care instanţa de fond a soluţionat pricina. De aceea, tribunalul apreciază că deşi recurentul a solicitat casarea hotărârii instanţei de fond, nimic nu împiedică să pronunţe o decizie de modificare în tot sau în parte a hotărârii instanţei de fond.
Referitor la solicitarea intimatului înscrisă în întâmpinare de obligare a recurentei să depună certificatul de verificare metrologică a aparatului Radar cu care a fost înregistrat, cererea este considerată inadmisibilă de către instanţă în condiţiile în care acesta nu a formulat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond. Mai mult, prin decizia nr. 150 din 21.02.2008 Curtea Constituţională analizând excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din a statuat că nu este motiv de nulitate a procesului verbal atunci când acesta nu conţine datele de identificate a mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se constată contravenţiile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, un asemenea demers fiind apreciat ca un adaos la lege, motiv pentru care excepţia a fost respinsă ca inadmisibilă.
În ce priveşte fondul recursului, tribunalul reţine că prin procesul-verbal de contravenţie seria BN nr.C1667706 încheiat la 13.08.2007 de IPJ Bistriţa-Năsăud, s-a aplicat petentului B. S. I. sancţiunea amenzii de 156 lei, în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din acelaşi act normativ, constând în aceea că în ziua de 20.03.2007 ora 12,02, pe DN l7 în localitatea Livezile a condus autoturismul cu nr. B 672411003 şi a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 74 km/h, depăşind cu 25-30 km/h viteza maxim admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
Constatarea contravenţiei nu s-a făcut prin constatarea directă de către agentul constatator, ci s-a făcut prin mijloace tehnice certificate, respectiv în temeiul înregistrării cu aparatul Radar, fiind înregistrat pe caseta video. În această situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 alin. 2 şi 3 din OUG nr. 195/2002 modificată, potrivit cărora constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei, proces verbal care poate fi încheiat şi în lipsa contravenientului menţionându-se aceasta în procesul verbal fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Este reală susţinerea petentului prin întâmpinare că martorii despre care fac vorbire dispoziţiile alin. 3 ale art. 109 vizează faptele contravenţionale şi nu confirmarea împrejurării lipsei contravenientului, a refuzului acestuia sau a imposibilităţii lui de a semna procesul verbal de constatare şi sancţionare aşa cum cer dispoziţiile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001.
De aceea instanţa apreciază că în prezenta cauză jurisprudenţa CEDO invocată de către petentul intimat nu îşi are aplicabilitate. În respectiva cauză, care viza săvârşirea unei contravenţii din cele prevăzute de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 61/1991 şi vizau încălcarea unor norme de convieţuire sociale, a liniştii şi ordinii publice, sancţionate la acel moment cu amendă sau închisoare contravenţională s-a constatat lipsa prezumţiei de legalitate şi veridicitate a faptelor constatate în procesul verbal de către agentul constatator, care nu a fost de faţă la săvârşirea pretinsei contravenţii şi a întocmit procesul verbal doar în temeiul relatărilor primite din partea unui martor.
În prezenta cauză, în care constatarea contravenţiei s-a făcut cu aparatură electronică de înregistrare respectiv cu mijloace tehnice certificate şi omologate prezenţa unui martor nu este necesară aşa cum statuează şi dispoziţiile alin. 3 ale art. 109 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate al procesului verbal de constatare şi sancţionare reţinut de către instanţa de fond pentru anularea lui şi anume încălcarea aliniatelor 1 şi 3 ale art. 19 din OG nr. 2/2001, respectiv încheierea procesului verbal în lipsa petentului situaţie ce nu a fost adeverită de un martor semnatar, ca o condiţie de formă cerută de lege pentru valabilitatea actului, tribunalul îl apreciază ca fiind neîntemeiat urmând a fi înlăturat, deoarece nu este o neregularitate care să conducă la nulitatea actului.
În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrunită în Secţii Unite prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, atunci când a statuat că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe la întocmirea procesului verbal de contravenţie atrag întotdeauna nulitatea actului sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, iar toate celelalte neregularităţi în întocmirea procesului verbal inclusiv cele prevăzute în art. 19 din OG nr. 2/2001, pot atrage cel mult anulabilitatea procesului verbal, dar numai în situaţia în care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ să admită recursul declarat de către intimatul IPJ BN ca fiind întemeiat, să modifice în întregime hotărârea pronunţată de către instanţa de fond în sensul respingerii ca fiind neîntemeiată a plângerii formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare, care va fi menţinut în întregime (judecător Părăuan Ioan).
